După aproape patru decenii (:O) de trăit în și iubit orașul București, m-am împachetat destul de rapid și am plecat cu cățel și purcel (căței și papagali mai exact) într-un oarecare sat, e drept destul de aproape de marele oraș, dar totuși sat, deloc zonă rezidențială, și am pornit și eu în trendul “viața la țară”, fără să știu că “e o chestie”.
Nicio treabă cu pandemia, doar cu epidemia de draci și de ură de la capitală, dar bine că am apucat să mă mut înainte de nenorocire!
După 13 luni jumate de viața la sat pot să zic clar că:
- Aerul în București este, intr-adevăr, odios!
Chiar și după o săptămână trecută fără să calci în marele oraș, cum pui roata pe Kiseleff simți cum ți se așează mâzgă neagră pe mucoase și respiri tot mai superficial să nu tragi chiar tot în piept și șă te țină până ajungi acasă.
2. Poți să ajungi oriunde cam în același timp pe distanțe din astea decente și fără să conduci ca un maniac.
Pentru toți cei care au stat vreodată în mașină condusă de mine, fac cinste cu Aspenter și îmi cer iertare că nu știam ce fac (sau, mă rog, știam, dar mi se părea că daca nu “fug” nu se pune că încerc să ajung la timp). Schimbarea super vizibilă a venit dupa muuulte luni, că ștergi tare greu ani de fugă, grabă, blocaje în trafic și bătăi pentru un loc de parcare.
3. În aceeași idee, șoferul de București (nu bucureștean că știm cu toții componența) are mereu prioritate, oriunde, când vrea el și de pe ce bandă vrea el.
4. Șoferii de bmvv (din orice an, dar mai degrabă ani mai vechi) sunt groaznici și la oraș, și la țară, groaznici, cocalari, melteni, inconștienți și frustrați, jmecheri de jmecheri, nașpa, câh, bleah (puținii deținatori pe care îi știu eu sunt o excepție fericită, nu e despre voi, vă iubesc!)
5. Gata cu traficul, dar să știți că și la țară există asfalt și canalizare, satul românesc nu este în totalitatea sa praf pe drum, șanțuri cu nămoale, cirezi de vaci (păcat) și WC în fundul curții – nu toate satele, nu ăsta!
6. La sat se ascultă manele mai mult și mai tare decât la oraș.
Nu știu de ce, în general nu sunt pentru muzică dată și pentru vecini, de oricare ar fi ea. Am văzut la o plimbare oameni triști la o masă cu muzica urlând în boxe să se audă pentru încă câteva case mai încolo, nu vorbeau între ei, nici nu puteau că nu s-ar fi auzit, dar nici nu cred că voiau. Am însă amici care trăiesc în blocuri profund muzicale, ei zic că la mine e mai bine. E drept că e rar, păcat că e oricum, în inocența mea credeam că o să aud maxim cocoși, greieri, drujbe și talanga de vacă, dar am zis deja că cirezi nu sunt pe aici.
7. Poți să trăiești bine merci fără mâncare comandată!
8. Nu poți să trăiești fără Bringo 😊 – deși aceasta nu este o reclamă, să primești la poartă cumpărăturile comandate prin aplicație mi se pare cireașa de pe tort; deși m-am convins printre altele să mă mut aici că există 2 Mega Image-uri la numai 15 minute de mers pe jos din casă și un Profi la mai puțin, tehnologia și serviciile sunt prea mișto ca să nu le folosești la maximum.
9. Toți oamenii sunt deschiși la reciclare, aici la sat, față de București, sunt deschise și autoritățile. După ani de zile de cărat gunoiul selectat pe la toate centrele și hipermarketurile care aveau puncte de colectare plastic, sticlă, hârtie, etc., acum reciclez la mine la poartă în tomberoane date de primărie. Încă investighez să văd unde ajung deșeurile astea să fie selectate, dar, domnule primar, jos pălăria!
10. Apropo, de le următoarele oricare alegeri vor fi ele, voi vota local, gata cu capitala, cel puțin până când nu fac bani să mă mut în Herăstrău direct și…mai e muuult până acolo. S-au descurcat oamenii ăștia și fără votul meu, dar mie îmi place să mă reprezint.
11. Parcurile din oraș sunt mult mai curate, astea îmi lipsesc, nu știu de ce la sat, mai ales unul decent întreținut, mai sunt oameni care au lene maximă să ducă un gunoi până la coș.
12. Există alternative de transport decente la mașina personală și la noi în țară.
Nu sunt impecabile, știu că nu sunt peste tot, dar eu vorbesc de aici unde poți să urmărești autobuzele pe o aplicație, sunt în cea mai mare parte curate, chiar și trenurile, dar nu e clar mai rău decât în tramvaiul 32.
13. Nu sunt leneșă! Iei!
Atâta am muncit vara asta să arate cât de cât decent o curte doar decorativă, că nu îmi mai fac griji că sunt un om demotivat și leneș, doar activitățile trebuie să îmi placă, iar să ai grijă de grădina ta este fooooarte plăcut! Timp să fie.
14. Ne plac pocnitorile la sat la fel de mult cum ne plac la oraș, fir-ar ea de treabă să fie!
15. Unii foști vecini de la oraș încă se mai bucură că te văd, deși ție ți se părea că te cam urăște toată scara (e despre câini…). Asta e cam personală, la general pot să mă gândesc că timpul crește dorul 😊) sau că uneori crezi greșit despre ce cred ceilalți despre tine.
16. Ca să ai vecini mișto cred că trebuie să fie o mutare cu noroc, eu am noroc.
Unul să fie nasol și te-ai cam terminat. Nu e cazul, e o comunitate apropiată în care lumea zâmbește, se ajută, e de treabă în foarte mare parte și bine primitoare chiar și cu (foști) orășeni încruntați și mereu pregătiți să răspundă la o înjurătură și o mârlănie.
17. Oamenii la satul asta sunt cei mai prietenoși cu animelele din câte sate am vizitat eu.
Nu am văzut lanțuri, cel mult țarcuri, nu am văzut câini solitari, ci măcar 2 dacă nu 3 – 4, liberi prin curte și respectați și îngrijiți. La oraș, de cele mai multe ori, un om care nu are animale de companie le cam urăște profund și își și manifestă ura asta, din păcate.
18. Și totuși “Aici suntem la țară, la țară nu se plimbă câinii pe stradă!” – o învățătură pe care am ales să o mai și ignor din când în când. Nu e chiar toată lumea așa tot lapte și miere 😊
19. Și atât iubesc oamenii din satul ăsta animalele, că mulți locuitori din jur tot cară pui de câini și pisici și îi lasă în zona pădurii sau pe la uși de magazine, iar cei ai locului îi mai împart și ei și pe la alții, chiar dacă uneori uită să le și spună că le-au lăsat ceva…Mai avem, mai avem până departe! Măcar nu îi arucă în pungi…
20. Poți să ai relații mai puține după o mutare de genul ăsta, dar cu siguranță mai profunde.
Timpul petrecut cu oamenii care îți plac, mai puțini și în ocazii mai rare, e, cel puțin pentru mine, mai de calitate. Chiar și la telefon.
21. Viața la țară nu (mai) poate să fie idilică, o fi fost cândva, fiecare pădure cu uscăciunile sale, fiecare situație cu provocările ei, dar e semnificativ mai tihnită, cu un ritm mai sănătos, cu mai multe momente pozitive decât viața la oraș, așa cum am trait-o eu în ultimii ani, cel puțin.
22. Copiii încă se joacă pe stradă liberi și fac desene pe asfalt – e superb!
23. Educația la sat (nu acesta cel puțin) nu este deloc la bordură, oferta este, desigur, mai limitată și competiția din oraș nu poate fi prezentă pentru a face top licee, însă școala de sat nu este depășită de o oarecare școală de cartier, profesorii locului sunt mândri să scoată elevi deștepți, iar oamenii cu inițiativă fac și lucuri mișto cum ar fi una dintre cele mai apreciate și căutate grădinițe dintre cele din mai multe localități din jur.
24. Funționarii de la primărie pot să fie și drăguți. A fost o revelație pe care am avut-o foarte devreme. Uau!
25. ANAF Ilfov este la dracu’ în praznic!
Măi, dar la dracu’ în praznic rău de tot, la 50 și ceva de kilometri de prezenta localitate deservită, cumva pe diagonală, tai tot județul și tot orașul. Și, nu, nu se poate face online totul, că nah…Doamne ferește adică.
26. Iubesc orașele, ele dau ora exactă, ridică standardele, mișcă lucrurile înainte, prin aglomerare de oameni și de idei, prin oportunități, prin provocări, prin competiție, dar nu e totul despre asta! Nu pot trăi fără ele și fără oamenii lor, dar pot la distanță de ele. E o alegere.
Bonus: următoarea mutare, pe cât posibil, o să fie și mai departe de marele oraș și sper sincer să fie înainte de pensie, să mai am putere, că o vacă și un cal merit și eu în viața asta!
Neîmpărtășite 