Vreau totul…de pierdut

Standard

Îți amintești ca de un vis urât. Despărțitrea aia te doare mai mult decât credeai că o să poată vreodată să o facă după atâta vreme. Distanța tot mai mare, cum nu puteai să crezi că ți se întâmplă asta, toate speranțele spulberate, toate planurile acum nerealizabile, o lume diferită decât lăsasei în urmă, durerea surdă la încercările de îmbărbătare ale prietenilor care te păzeau și făceau cu rândul la îngrijit de suflet de parcă aveai gripă cu frisoane, nu un hău uriaș în suflet și o nevoie nebună să îl umpli. Cum te plimbau ca pe un cîine bolnav și te încurajau să astupi golul cu ce-ți făcea ție mai bine – cu zeci de alte femei, cu bombe de zahar și confort pentru creier, cu fum de țigară, cu prietenul ăla care te plăcea dintotdeauna și stătea în așteptare, cu mulți alți prieteni, cu multe alte țigări, cu multe sticle de alcool și nopți imbecilizante menite să îți păstreze cu ele momentele dureroase și să îți curețe mintea de amintiri. Orice numai să nu plângi. Orice numai să nu stai în singurătate și să îți rumegi durerea. Orice numai să nu te doară!

Înghite-ți durerea și mergi mai departe. Nu mai vorbi despre ce a fost. Ce a fost, a fost, s-a dus, nu te mai uita o secundă înapoi. Distrează-te! Distrează-te! Distrează-te! Bea-ți mințile și afumă-ți gândurile negre. Orice ar fi, nu ceda! Timpul (în ignoranța lui) le rezolvă pe toate! Nu? Hmmm, nu. Trece timpul, ești tot mai bine, nu mai știi dacă te doare capul sau sufletul, nu mai știi dacă așa trist ai fost mereu sau așa ai fost, dar asta e o stare normală a lumii întregi. Alții de ce râd oare? Ăștia chiar cred că relația lor o să meargă!? Ce cretini! Toate relațiile se termină. Și se termină urât. Nu, nu-ți da voie să te gândești! Nu, nu…

Dacă ești cel care a rămas în urmă, își amintești ultimul trântit de ușă, uitatul lung pe fereastră, îți amintești spatele, bagajul, viteza cu care a plecat, soarele care urca tot mai sus pe cer, uitatul lung pe fereastră, frica să vezi dacă a mai lăsat ceva, frica să ratezi să îi vezi pașii înapoi pe stradă, hainele asemenătoare ale celor care se plimbau nepăsători la suferința ta acolo sus, primele țigări, întunericul, liniștea, pustiul din tine, cheile false din yală, speranța cu neîncrederea ei, golul, pereții înalți, ecoul casei tale, impersonalul atingerii lucrurilor lăsate în urmă, lacrimile uscate, urletele înnăbușite, părul smuls din cap ca să facă dracului loc gândurilor negre să iasă pe undeva, disperarea, somnul dureros, amorțeala, pietroiul de pe suflet, durerea din stomac, rușinea, sentimentul de inutil, de bun de nimic, de prea puțin, de scârbos, de nedemn, de urât, de oribil, de hidos, frustrarea, dorul din oase, mirosul de pe pernă, mai șters cu fiecare zi, lacrimile care-ți udau cearșaful, sfidarea lucrurilor rămase în urmă, ura celui plecat, nimicul timpului petrecut împreună, cuțitul ușurării lui, fericirea care ți-a ieșit nemiloasă și sfidătoare din viață – nu mă meriți, ești nimic, nu mai căuta, e pentru cei demni!

Dacă ești cel care a plecat, îți amintești ușurarea și frica și nesiguranșa deciziei tale, îți amintești locul nou, terenul fertil, singurătatea, mila, pustiul, frica de lacrimile din telefon, tristețea, speranța cu nesigutanța ei că are cum sa fie mai bine, dorința de uitare, dorința de mai mult, regretul timpului pierdut, dorul, teama, libertatea grea, cafeaua de ”acasă”, dormitul împreună, urletele dinaintea plecării, zâmbetul primelor întâlniri, durerea neînțeleasă, ura și iubirea pentru cel lăsat în urmă, insuportabilul durerilor sale, telefoanele ignorate, mesajele disperate, orgoliul gâdilat, rușinea acestui sentiment, posibilitățile infinite, imposibilul reușitei, gustul amar al eșecului, neputința, frica că nu poți iubi niciodată cum trebuie, sentimentul de bine că astfel tu nu te vei simți atât de rău ca cel lăsat în urmă, teama de rău, decizia să nu te mai implici niciodată așa, regretul, stația aia de metrou, numele pe care nu îl vei mai striga niciodată în pat, cheile grele din buzunar, abonamentul la revista care va ajunge acolo, nu la tine, mirosul celui lângă care ai dormit atâta timp, tricoul lăsat în urmă, căutarea momentului potrivit pentru a spune „trec să-mi iau și restul”, mila, grija, nepăsarea, libertatea, începutul tău, sfârșitul celui lăsat în urmă.

hopeOricine ai fi, ai fost tare! Nu ai plâns sau ai plâns puțin. Ești biiiiiine! Ai tot ce vrei! Libertate și posibilități. Posibilități și speranță. Speranță și timp. Timp și dorință. Nu te mai uiți înapoi. Te doare dacă o faci. Poate nu te doare. Nu vrei să riști oricum. Îți permiți o evaluare scurtă, îți permiți să le găsești toate defectele celor cu care împarți patul. Viața ta trecută e departe. Viața ta viitoare așteaptă să înceapă. Te distrezi! Te distrezi! Te distrezi! Ești amorțit ca picioarele apăsate de greutatea unui corp inert. Ai libertatea pe care ți-o mai lasă frica. Ai posibilitățile creionate de curaj. Ai speranța că nu vei muri înainte să ți se mai întâmple o dată. Ai tot mai puțin timp și dorința transformată în nevoie.

Ai da orice să mai ai odată TOTUL de pierdut.

(ascultă!)

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Vreau totul…de pierdut&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s