Poate pentru ca de-aia

Standard

Poate ca nu exista rau mai mare pe lume decat sa pierzi pe cineva drag. Poate. De drame majore am fost ferita si nu am cunoscut alta durere mai profunda decat asta. Si nici cu asta, lucrurile nu si-au urmat decat un oarecare curs firesc, cu care te impaci mai usor, cu cateva derapaje serioase pe alocuri, dar cateva, cand oameni tineri si frumosi s-au dus de langa mine si ai lor si e pacat, mare pacat. In rest…ei. Aceia! Unici la momentul aparitiei si la fel ca restul la momentul plecarii.

cartiPoate ca unora nu le e dat. Poate…Poate aleg gresit. Mai degraba. Poate pun prea multa incarcatura in carcase fragile care pocnesc usor. Foarte poate…

Cica sa nu vorbesti despre pierderile tale ca se prinde toata lumea ca esti vulnerabil. Daca scrii public despre ele si mai rau. Oh, da! Ce drama! Asa, si, ce mai pierzi? Ce era mai important oricum s-a dus. Cine face pe durul si nu sufera la nicio pierdere e demult pierdut oricum.

Poate ca cel mai rau lucru pe care cineva il poate face altui om este sa ii taie aripile. Nu am ajuns inca acolo.

Cine spune ca un castel de carti nu rezista nu s-a gandit sa il construiasca pe orizontala. In fond, ce e rau cu mai putina fala si inaltime cand poti sa construiesti in loc ceva solid, cu baza puternica, unde cartie stau lipite pe toata suprafata si nu doar superficial, pe la margini? Mai discret si mai solid este, cu siguranta, mai puternic, mai ales cand toata lumea face castele frumoase in vazul lumii si fragile in bataia fiecarei respiratii.

Anunțuri

Eu cred ca nu se termina aici, chiar daca acum e ingrozitor!

Standard

Dragii mei colegi,

Ziua de ieri a fost absolut oribila si nimic nu va mai fi de acum inainte la fel. Ca multi dintre voi am vrut sa scriu si m-am razgandit de cateva ori. Nu cred ca suferim mai mult daca scriem despre Nae si nici ca suferim mai putin daca nu o facem. Nu e nimic patetic in durerea noastra si in cum o manifestam. Avem dreptul. E foarte greu! Ce este evident este cat de multi oameni a atins el. Practic, pe noi toti. Nu stiu pe nimeni care sa il fi cunoscut si care sa nu fi fost marcat de personalitatea lui. Pe viata! Aceasta intamplare ingrozitoare ne-a socat fie ca stiam cat sufera, fie ca nu. Pentru ca, din orice parte am fi fost, cu totii am crezut ca va reusi. Pentru ca nu merita cineva sa se lupte atat si sa nu castige.

Oricum ar fi, nu e deloc usor si am primit vestile voastre cu durere in plus pentru suferinta fiecaruia in parte. Gandurile noastre sunt acum la omul pe care l-am pierdut si la cat de multe ar mai fi avut de spus pentru noi, dar trebuie sa se indrepte cu toata energia si puterea mai ales catre familia lui frumoasa care merge acum mai departe avandu-l numai in suflet, in gand si in fotografii.

Va sunt alaturi sufleteste si va inteleg perfect durerea. Oricat de stupid suna asta, oameni ca el trebuie sa fie exemple pentru ca nimeni altcineva nu ar avea puterea sa o faca cum trebuie. Exemplu de generozitate, de verticalitate, de viata traita frumos, dragoste pentru familie si pentru toti oamenii din jur, lipsa oricarui gest zeflemitor fata de orice om i-a ajuns vreodata in fata, inteligenta si atitudine concilianta, om frumos la chip, trup si suflet si (pentru ca din pacate i-a revenit si acest rol) om luptator pana la ultima suflare pentru viata si toate bucuriile ei.

Daca Nae s-a luptat cu statul roman, cu birocratia infecta, cu boala perfida si toate piedicile ei, cu decizii de administratie absurde, impotriva firii, a bunului simt, a sanatatii, a integritatii, daca in octombrie alerga la un semi-maraton, ca apoi sa isi castige drepturile in instanta in noiembrie, apoi ca sa creada din toata fiinta ca va fi bine in decembrie si sa dispara acum nu trebuie sa ne spuna decat nivelul lui de forta si de hotarare. Si ca se poate! Nu toti reusesc, dar se poate si, mai ales, trebuie!

Viata noastra este, in mod evident, extrem extrem de fragila. Ne luptam cu rautate, monstri uriasi, boli incurabile si accidente stupide. Stupid este si sa credem ca suntem de neinvins si, mai ales daca avem oameni dragi in jur, trebuie sa stim ca avem si o obligatie de a ne purta mai mult de grija. Ignoranta nu ajuta pe nimeni. Regret replica imbecila data unui om suferind care ma indemna sa mananc sanatos: “si ce daca mor mai devreme, macar sa mor slaba!” Imbecila! De murit murim cu totii, dar poate putem evita sa fie cu atat de mare suferinta. Daca va simtiti ca ati fost pe alocuri, evitati impreuna cu mine sa mai fim lipsiti de respect pentru ca altii trag cu dintii de fiecare clipa pe pamant, iar noi nu avem dreptul sa batjocorim asta.

Nicolae_DomnitaMultumesc, om exceptional, pentru toata dragostea si respectul invatate de noi toti de la tine – pentru oameni, pentru munca, pentru viata; pentru puterea exemplului personal! (pentru ca, desi nu si-a dorit deloc atentie si mila, a ales sa iasa public sa se lupte ca sa se vada toate neregulile dintr-un sistem mai bolnav ca el)! Iarta-ne ca te plangem atat pentru ca nu suntem toti atat de puternici, dar iti promitem amintiri frumoase, actiuni mai inteligente, dragoste si respect eterne inapoi si mai multa atentie la ce se intampla in jurul nostru. Cu siguranta “nu te vom uita niciodata” nu e o expresie lipsita de continut acum.

Azinoapte l-am visat pe Nae la fel de puternic, vesel si senin cum ni-l amintim, de fapt. Nu l-am mai vazut de un an. Nici nu o sa se mai intample, dar pe 6 decembrie, de Sfantul Nicolae, treaba statea cam asa:

“Eu: Tu cum esti, Nae?

Nicolae Adrian Domnita: Îngrozitor de sexy cu puternice tuşe de genialitate, de ce, ai vreun dubiu?”

Niciodata!

Aveti grija de sanatataea voastra, banii nu te mai ajuta cu nimic de la un punct incolo, aveti grija de cei ce i-au ramas mai singuri decat oricand, dar aveti si incredere in puterea si inteligenta lor. Multa putere pentru maine, va sunt alaturi cu tot sufletul, varsati toate lacrimile, cum multii lui prieteni din toate colturile lumii o vor face, si, pentru tot ce a fost omul asta, invatati bine toate lectiile.

Cu respect si iubire! Drum lin si suflet usor! Ramai frumos si minunat in fiecare dintre noi!

Relaxează-te, ”totul este sub control” e o utopie!

Standard

Așa. Să ne începem anul cu gânduri bune de…relaxare, lasa sa treacă, nimic nu poate fi cu adevărat controlat, lasa viața sa îți ofere surprizele ei ca o să o facă oricum și treci prin ea cu fruntea sus pentru ca oricum ce e să se întâmple, în mare, o să se întâmple și măcar sa ai atitudinea câștigătoare.

Ca la fiecare trecere de ani ne punem dorințe și ne facem planuri mărețe. Sau, dacă ești mai lucid (cunoscut și ca blazat) nu îți mai dorești nimic și aștepți sa treacă. Dar sa vorbim de cei care își fac planuri și șoptesc dorințe la 12 noaptea. Bai, poți! Poți să faci tot ce îți propui dacă vrei, numai ca s-ar putea sa nu îți iasă din prima, realist vorbind. S-ar putea sa încerci și sa ratezi de câteva ori pana te prinzi cum se face bine. S-ar putea sa intervina stelele și oamenii rai și lenea și sa te împiedice. Dar, na, nimeni nu a spus ca va fi ușor.

Punem presiune mare pe o singura noapte care, în sensul ei cel mai pamantesc, trece la fel ca toate celelalte. Ce o încarca de semnificatie suntem noi, optimisti declarati sau sub acoperire. Încarcam de valoare câteva ore din trecut și din viitor când tot ceea ce ar trebui sa însemne noaptea asta este, de fapt, ca a trecut încă un an cu experiențe care ar trebui să ne fi făcut mai intelepti și ca ni se mai da o șansa la un început a ceva ce ne dorim. Aceeași ca și ieri, numai ca ne place să ne dam termene. De aceea, dacă azi nu poți, e o zi la fel de buna și mâine pentru ca numai noi avem puterea sa incarcam zilele de semnificatie și valoare. Ele în sine sunt un dar de care, sanatosi și cu speranța, trebuie sa profitam oricând. Nu trebuie sa mai așteptam încă un an.

Nu știu câți dintre voi au avut noaptea pe care și-au dorit-o. Și dacă nu a fost așa, a fost mai buna? Mai rea? Cum trebuia să fie ca să fie „inceputul perfect”? Treaba e ca perfect nu e decât ciclul asta de zile și nopti, restul tine mult de noi și de cum vedem lucrurile, ce alegem să facem și cum alegem sa trecem prin ele. Cate inceputuri perfecte de an nu l-au lasat sa se termine ca dracu’ si cate inceputuri rele nu au demontat superstitia spre final?

Pentru ca socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din targ, pentru ca anul trecut aveai iubita în brațe și aseară nu mai era, pentru ca anul trecut erai singura și plansa și aseară l-ai găsit pe el, cel mai cel, pentru ca ai avut tot și ai pierdut tot sau pentru ca ți-a adus anul trecut succes după succes pana nu credeai ca mai poți sa duci fericire, pentru ca la anul habar nu ai cum o să fie, singura mea urare este sa nu uiți cine ești, sa fii echilibrat și armonios cu tine, sa nu te biciuesti, dar nici sa nu te lenevesti și sa fii relaxat și cu zâmbetul pe buze și în suflet. Toate vin și trec și ne formeaza atât cât și în felul în care le lasam.

Mi-am dorit sănătate pentru cei apropiați mie și sa ii meargă lui bine ca sa putem să mergem frumos mai departe, liniște pentru prietenii mei și putere pentru mine. Mi-am sărutat iubitul la 12 noaptea într-un context mai puțin perfect și am crezut în tot în clipa aia, în ciuda a orice. Seara nu a fost perfectă, dar nu a fost nici așa rea. Ca și anul trecut, ca și cel care tocmai a început. Am să ma schimb atât cât pot și cred ca e bine și am să greșesc de multe ori. Nu știu cât de plictisitoare ar fi perfectiunea, dar pana ajungem acolo tot nu o să aflam, așa ca să ne bucuram de zilele noastre imperfecte. Pentru ca încep. Pentru ca e un ger de îți crapa sufletul și te impietreste așa cum ieși pe ușa. Hai, ieși cu zâmbet larg, cel mult faci o laringita și trece, dar ridurile de pe frunte nu prea se trateaza pe bune pe termen lung.

photo

Am spart aseară un pahar și am încălcat deja o rezolutie. Dar v-am scris, nici nu stiam cand o sa se mai intample si nici nu pot sa promit. Nu ma dezmint. Cred în semne și apoi rad de ele. Sa vedeți și lacul înghețat din plan îndepărtat și stelutele de pe geam. Eu sunt la fel ca ieri, numai cumva mai…linistita. Cu o zi mai bătrâna, cu o noapte mai deșteapta. Oricum ar fi, sa nu treacă degeaba! Sa aveți un 2015 bun cu voi si armonios!