Atenție! Este foarte personal!

Standard

Image

Iubesc (chestii si oameni):

–          vara (shocker!)

–          să zac la soare cu o carte în mână și mâna lui undeva pe mine, nu contează unde, numai să reziste la soare cât rezist și eu măcar o dată 🙂

–          să dorm la prânz (însoțită e deliciu)

–          siguranta

–          să zbor în lumea largă

–          toți prietenii mei în vizită

–          oamenii care acceptă ce simt și care nu se feresc să ți-o spună

–          mirosul de ferma si mirosul de ploaie

–          sa merg desculta

–          pantofii de toate felurile (si colorati!)

–          barbatii care zambesc fara sa insemne flirt

–          femeile care nu se feresc sa fie sexy, dar care pot sa care o plasa si sa se tavaleasca pe jos de ras cand le vine

–          relatiile cu adevarat de prietenie cu fostii iubiti

–          Stan si Bran (fix asa)

–          pe Roxana, pentru că ne-am dat la schimb viața înapoi în vene și energie și siguranță că orice rahat se întâmplă e cineva care chiar vine oricând și oriunde după tine numai ca să te mângâie pe creștet; pentru că e megapupabilă și delicioasă și foarte frumoasă mai ales atunci când nu e rea, dar bine că e și rea ca să nu fie perfectă; pentru că nu credeam că poți să te mai îndrăgostești așa de tare într-o prietenie la vârsta asta și pentru că nu mă lasă niciodată să renunț, dar fără să aplice bice pe cârcă, ci cu rabdare și delicatețe, încet și sigur, cu cântat în strună și autosuficiență în…două

–          pe soră-mea pentru că este atât de sensibilă

–          fetele mele, toate, pentru toate experiențele împreună și pentru cum am învățat să ne luam fix așa cum suntem, pentru increderea oarba

–          pe fină-mea că îmi dă scop, pe maică-sa că e relaxată și pe taică-său că e amuzant maxim

(și lista de oameni nu e exclusivă, dar atâta iubire am de dat acum)

Urasc:

–          oamenii care se iau in serios

–          oamenii care umilesc alti oameni

–          vânzătoarele care nu dau restul

–          bărbații care nu zâmbesc (ăștia prea cool ca să interacționeze) (si femeile care nu zambesc daca stau bine sa ma gandesc)

–          femeile care cred ca sunt prea frumoase ca sa mai fie nevoie sa fie si altceva

–          fostii care te-au tratat ca un cur si apoi revin increzatori ca ii primesti inapoi, ca doar tu abia ii asteptai (Mori! 😀 )

–          indiferentii amortiti constipati emotional zombi prin viata lor trista

–          viperele de corporatie

–          filmele sangeroase (cred ca si pornachele…cred)

–          sexul sportiv (dap, e sportiv daca stii cate minute, cate pozitii, cate…bleah, cah, nu, nu nu)

–          sexul sportiv si repetitiv (stii ce urmeaza si cat cam ca la probele la triatlon)

–          sa fac curat!!!

–          sa probez toale prin magazine

–          orice membru al unui cuplu care se plange public de celalalt, aia de par ca stau cu forta ca asa cred ei ca sunt mai interesanti

–          pe cei care pleaca primii de la petreceri

–          pe cei care confirma orice si nu apar

–          poftele

–          sutienele

–          oamenii care imi spun sa nu arat ce simt

–          oamenii care le stiu pe toate

–          familiile proaste care isi persecuta copiii cu cretinitati de genul „esti chior, nu vezi pe unde mergi, de ce te impiedici!?”

Aș schimba:

–          ritmul în care slăbesc (în „mai rapid”, get it? 😀 )

–          ritmul in care lucrez (tot in „mai rapid”)

–          oamenii preponderent tristi in oameni optimisti

–          baile de unde lucrez

–          programul de munca in „de la 11”

–          noptile mele in „mai lungi”

–          distantele

–          increderea in mine de acum 5 ani

–          mintile inguste si intolerante

–         (poate)  textul asta intr-unul bun, care sa insemne ceva pentru cat mai multa lume.

Citeste si „Ce m-au invatat barbatii din viata mea”

Lucrurile mici provoacă dezastre mari. Întotdeauna!

Standard

Borcanul de scorțișoară cade de pe raftul 2 peste borcanul de sare lăsat deschis (de ce?) de peIMG_20140621_100649 raftul unu, care pică peste un bol de supă (lăsat pe blat…de ce?) care se crapă, dar eu nu văd pentru că adun cioburile de la borcanul de scorțișoară împrăștiat în miliarde de cioburi, și ciobulețe, și miniminiciobulețe explozive fix lângă bagajul cu țoale pe care mă bucuram că nu trebuie să le mai spăl, dar cum era lăsat deschis (de ce???)…Laptele dă în foc (că mi-a zis mie cineva că e mai bun încălzit la oală decât la microunde), dar, eh, există mereu un iaurt expirat prin frigider. Sarea e dubios de fleoșcăită și, da, pot să arunc în sfârșit bolul ăsta care nu îmi plăcea oricum, dar era stupid să îl arunc așa neciobit măcar și iată supa vieții împânzind tot blatul (jur ca e înclinat) pe sub 3 electrocasnice și o pungă de cafea bună, fleoșcăită acum ca sarea.
Cana cu licoarea vieții pare salvată, între o moviliță de sare și o bucată de sticlă cam la un sfert de borcan; alta nu mai am oricum. De va fi ciob in my coffee…v-am iubit 🙂

(Întotdeauna când dormi prea mult)