Happy Birthday, B!

Standard

So I have missed it by few hours. However, it seems to be marked somewhere inside of me, although it has vanished from all the worldly, natural and popular walls of fame and affection that people are meant to write on to prove that they care. What a strong soul you have to be to strip yourself of all the warm thoughts sent and felt instantly at the aggressive stimulus of an electronic reminder!

Happy Birthday! As I am sure you have had, as I am sure you have made for yourself, as I know you can enjoy and make the best of a time that is given to you with grace and patience, to have the chance to taste every flavor of each second and feel every texture of each touch of the things you get to experience in a period in which you are happy.

With gracious love, always,
Me

Ați văzut un anotimp mai ca viața ca ăsta?

Standard

stormPe bune dacă nu mi s-a luat! Fix ca în viață – cel puțin în a mea – când îi dă cu binele, fix atunci când îți pui călcâiele pe masă și mâinile la ceafă și te întinzi să te relaxezi, exact după minutul fericit în care ai apucat să te sprijini și te înfigi mai bine în scaun, zang îți fug roțile pe gresie și dai cu pufosul de rece și tare. Nimic grav, nicio dramă, nicio jale, pur și simplu cineva mai puternic care se joacă amuzat cu tine (și cu nervii tăi, nu mai zic!). Au, au, au, să plâng, să râd, mai rabd, ce pot să fac!? Aștepti și speri, oricum, puține șanse să te așezi mândru la loc că ți-e frică de alunecuș și mai stai un pic cu fundul strâns, oftica în dinți și zâmbetul de defilare, să nu se prindă nimeni cât te-a durut.

Doar ce începi să te bucuri de raze de soare și ciripit de păsărele, ți-o ia inima la trap și începi să-ți dezmorțești oasele, te încrezi în primăvară cu emoții și vară lungă, că îți trântește soarta o viforniță de îți înghiață sufletul, rânjetul și lacrimile-n gene.

Îți mai rotești ochișorii cu venele pocnind după un semn de încălzire și vezi în zare câte o crăpătură în nori și râzi ca prostu’, optimist din născare, că de data asta ai scăpat de-a binelea și are să te fericească soarta numai cu vânticel blând și cald și, chiar de-o fi să plouă, are să fie ploaie duisoasă, parfumată, de vară, care-ți lasă părul curat și pielea hidratată.

Te așterni la start gata de fericire, dar încep să te usture picăturile înghețate și când te prinzi că-i țeapă, dai să fugi să te adăpostești pe unde mai construisei și tu vreun acoperiș solid, dar se despică norii și se pune vântul pe urlat și-ți saltă adăpostul înainte să mai apuci să te usuci puțin.

Pornești prin întuneric și orbecăi spre zile însorite, te dai puternic și independent de vreme și capricii și juri că ai să reziști până la primăvară și te trezești în lungă iarnă, mai ursuz decât te credeai în stare, gata să sari la gâtul oricărui călător norocos să fi trăit prin țări mai calde, care nu-ți înțelege angoasa și îți urlă heirupisme. Mă lași, băi, însoritule, cu străluciri în ochi și-n dinți, să mă târăsc în liniște prin viața mea înnourată? Ia, înghite-ți tu vederile cu palmieri și lasă-mă în burnița mea de trist, așteptând soarele propriu!

Pfff, dar care, dracu`, soare, băi, prietene care mi-ai mai rămas, că nu mai vrea să vină cu toate rugile din lume și parcă aud cum șuieră vântul pe la tocul geamurilor și nu știu ce să-mi mai pregătesc de apărătoare altceva în afară de ultimul vis care mi-a mai rămas că am să mor vara și am să prind din ea măcar câteva zile, să apuc să mă las pe spate și să mă relaxez și eu la căldurică bună mai mult de un minut fără să-mi fugă în cap norii de furtună!?

Vreau totul…de pierdut

Standard

Îți amintești ca de un vis urât. Despărțitrea aia te doare mai mult decât credeai că o să poată vreodată să o facă după atâta vreme. Distanța tot mai mare, cum nu puteai să crezi că ți se întâmplă asta, toate speranțele spulberate, toate planurile acum nerealizabile, o lume diferită decât lăsasei în urmă, durerea surdă la încercările de îmbărbătare ale prietenilor care te păzeau și făceau cu rândul la îngrijit de suflet de parcă aveai gripă cu frisoane, nu un hău uriaș în suflet și o nevoie nebună să îl umpli. Cum te plimbau ca pe un cîine bolnav și te încurajau să astupi golul cu ce-ți făcea ție mai bine – cu zeci de alte femei, cu bombe de zahar și confort pentru creier, cu fum de țigară, cu prietenul ăla care te plăcea dintotdeauna și stătea în așteptare, cu mulți alți prieteni, cu multe alte țigări, cu multe sticle de alcool și nopți imbecilizante menite să îți păstreze cu ele momentele dureroase și să îți curețe mintea de amintiri. Orice numai să nu plângi. Orice numai să nu stai în singurătate și să îți rumegi durerea. Orice numai să nu te doară!

Înghite-ți durerea și mergi mai departe. Nu mai vorbi despre ce a fost. Ce a fost, a fost, s-a dus, nu te mai uita o secundă înapoi. Distrează-te! Distrează-te! Distrează-te! Bea-ți mințile și afumă-ți gândurile negre. Orice ar fi, nu ceda! Timpul (în ignoranța lui) le rezolvă pe toate! Nu? Hmmm, nu. Trece timpul, ești tot mai bine, nu mai știi dacă te doare capul sau sufletul, nu mai știi dacă așa trist ai fost mereu sau așa ai fost, dar asta e o stare normală a lumii întregi. Alții de ce râd oare? Ăștia chiar cred că relația lor o să meargă!? Ce cretini! Toate relațiile se termină. Și se termină urât. Nu, nu-ți da voie să te gândești! Nu, nu…

Dacă ești cel care a rămas în urmă, își amintești ultimul trântit de ușă, uitatul lung pe fereastră, îți amintești spatele, bagajul, viteza cu care a plecat, soarele care urca tot mai sus pe cer, uitatul lung pe fereastră, frica să vezi dacă a mai lăsat ceva, frica să ratezi să îi vezi pașii înapoi pe stradă, hainele asemenătoare ale celor care se plimbau nepăsători la suferința ta acolo sus, primele țigări, întunericul, liniștea, pustiul din tine, cheile false din yală, speranța cu neîncrederea ei, golul, pereții înalți, ecoul casei tale, impersonalul atingerii lucrurilor lăsate în urmă, lacrimile uscate, urletele înnăbușite, părul smuls din cap ca să facă dracului loc gândurilor negre să iasă pe undeva, disperarea, somnul dureros, amorțeala, pietroiul de pe suflet, durerea din stomac, rușinea, sentimentul de inutil, de bun de nimic, de prea puțin, de scârbos, de nedemn, de urât, de oribil, de hidos, frustrarea, dorul din oase, mirosul de pe pernă, mai șters cu fiecare zi, lacrimile care-ți udau cearșaful, sfidarea lucrurilor rămase în urmă, ura celui plecat, nimicul timpului petrecut împreună, cuțitul ușurării lui, fericirea care ți-a ieșit nemiloasă și sfidătoare din viață – nu mă meriți, ești nimic, nu mai căuta, e pentru cei demni!

Dacă ești cel care a plecat, îți amintești ușurarea și frica și nesiguranșa deciziei tale, îți amintești locul nou, terenul fertil, singurătatea, mila, pustiul, frica de lacrimile din telefon, tristețea, speranța cu nesigutanța ei că are cum sa fie mai bine, dorința de uitare, dorința de mai mult, regretul timpului pierdut, dorul, teama, libertatea grea, cafeaua de ”acasă”, dormitul împreună, urletele dinaintea plecării, zâmbetul primelor întâlniri, durerea neînțeleasă, ura și iubirea pentru cel lăsat în urmă, insuportabilul durerilor sale, telefoanele ignorate, mesajele disperate, orgoliul gâdilat, rușinea acestui sentiment, posibilitățile infinite, imposibilul reușitei, gustul amar al eșecului, neputința, frica că nu poți iubi niciodată cum trebuie, sentimentul de bine că astfel tu nu te vei simți atât de rău ca cel lăsat în urmă, teama de rău, decizia să nu te mai implici niciodată așa, regretul, stația aia de metrou, numele pe care nu îl vei mai striga niciodată în pat, cheile grele din buzunar, abonamentul la revista care va ajunge acolo, nu la tine, mirosul celui lângă care ai dormit atâta timp, tricoul lăsat în urmă, căutarea momentului potrivit pentru a spune „trec să-mi iau și restul”, mila, grija, nepăsarea, libertatea, începutul tău, sfârșitul celui lăsat în urmă.

hopeOricine ai fi, ai fost tare! Nu ai plâns sau ai plâns puțin. Ești biiiiiine! Ai tot ce vrei! Libertate și posibilități. Posibilități și speranță. Speranță și timp. Timp și dorință. Nu te mai uiți înapoi. Te doare dacă o faci. Poate nu te doare. Nu vrei să riști oricum. Îți permiți o evaluare scurtă, îți permiți să le găsești toate defectele celor cu care împarți patul. Viața ta trecută e departe. Viața ta viitoare așteaptă să înceapă. Te distrezi! Te distrezi! Te distrezi! Ești amorțit ca picioarele apăsate de greutatea unui corp inert. Ai libertatea pe care ți-o mai lasă frica. Ai posibilitățile creionate de curaj. Ai speranța că nu vei muri înainte să ți se mai întâmple o dată. Ai tot mai puțin timp și dorința transformată în nevoie.

Ai da orice să mai ai odată TOTUL de pierdut.

(ascultă!)

Joc

Standard

Cu încântare, ochi noi și semnificație aparte (re)descopăr bucăți de suflet dăruite mie de Mâna care m-a întâlnit numai în poveștile, cu siguranță mult prea frumoase, ale Omului care mă cunoaște probabil cel mai bine.

jocSori-n Azi, luni în Brazi

zile-n Cer, nopți în Dar

clipe-n Eres, Farsă în vers.

Invers

Farsă-n Eres, clipe în Dar

Nopți în cer, zile în Brazi

Luni, Azi Sorina, trăiește, Arzi.

de Constantin Cioc

Mulțumesc!

Și dacă nu mai ai mâine?

Standard

ce fac de maineCâte speranțe și câte vise iei cu tine? Unde le duci? Ce mai faci cu ele?

Nu, nu este nici acum o postare despre „trăiește-ți viața la maxim”. Este o postare despre „trăiește frumos, curat, bun, cu speranță”. Sfârșitul vine oricum.  Nu-ți înnegura zilele, multe, puține, fă să nu fie chiar degeaba. Lasă în spatele tău zâmbet. Pentru cei mai mulți asta-i toată urma pe care pot să o lase. Nimic mai mult. Nimic mai bun.

Pleci resemnat sau te zvărcolești în disperarea nevoii unei șanse noi? Ai ști ce să faci cu ea?

Ce să mai faci cu ea? Nu ai face la fel? Regreți că nu ai trăit mai mult sau îți spui că ai făcut tot ce ai putut? Îți pare rău? Te bucuri că scapi?

Regreți neșansa sau suferința pe care o lași în urmă? Te întrebi cine îți va duce dorul? Te întrebi dacă cineva își va mai aminti de tine? Te întrebi ce își va mai aminti? Sau până când?

Ce vise duci cu tine? Ce speranțe nespuse nimănui? Câte lucruri lași neîmplinite? Câte mâini nestrânse? Câte declarații nespuse? Câte săruturi risipite? Câte vizite nefăcute? Câte zile ai fost tu? Câte zile ai fost altcineva? Cine ai fost? De ce ai fost așa? Cine ai fi vrut să fii? Când credeai că ai să pleci? Cât timp credeai că mai ai? Ce voiai să faci cu el? Voiai să faci ceva, de fapt?

Dacă ai ști cât timp ai, ce ai face altfel? Ai face ceva altfel? De ce? În ce ordine ți-ai petrece zilele? Bune, bune, rele, rele? Rele, bune, rele, bune? Bune, bune, rele, rele?

Dacă nu ai ști? În cele mai multe cazuri, ca acum, dacă nu ai ști? Ai fi făcut mai bine? Puteai? Voiai?

Câte vise iei cu tine dacă nu mai ai mâine? Va fi meritat să le ții pentru zile mai bune?