Virgulesc, deci respir!

Standard

Încă una și mă potolesc cu postările astea enervante adresate nouă, tuturor uitucilor, pentru veșnica amintire a regulilor de scriere și vorbire corectă, atâtea câte mi-am mai putut aduce și eu aminte și câte mi-am mai dat seama că am nevoie să reîmprospătez. Sau poate mă răzgândesc și mai scriu pentru că văd că vă place și, cu siguranță, am mai uitat câte ceva. 🙂

Astăzi mă iau de virgule. De fapt, mă iau de cei care se folosesc te miri cum de ele, micuțele, de parcă singurul mod în care au știut vreodată să o facă a fost să le arunce ca pe zaruri, care pe unde se nimeresc să pice. Altfel, eu nu îmi pot explic ploaia de virgule din scrierile noastre, așezate fără noimă, al căror unic rost, îmi este explicat adesea cu convingere, este să marcheze pauzele de vorbire ale…scriitorului. Auzi și te minunează! Noroc cu ele, virgulele, că altfel am uita să respirăm când scriem, nu?

Panicăăăăă! Serios! Dacă ești ușor influențabil, ca mine, confruntat cu un număr tot mai mare de virguliști parcă treziți toți deodată din coșmarul utilizării virgulelor după setul de reguli (multe și stricte) predat cu siguranță în școala generală, te apuci mai întâi să cârâi un pic cum că-ți zdruncină cineva bruma de cunoaștere rămasă neatinsă de bătrânețe și parcă te mai încrezi, totuși, în ce știi. Curând, însă, începi să te întrebi dacă nu ai rămas tu singurul neevoluat pe lume, dacă nu s-a schimbat ceva și tu ești cel pe care au uitat toți să-l anunțe, dacă ești în afara cercului ales, dacă…, dacă… – ați înțeles ideea. Și te apuci să cauți. Băi, nene, cum era?

Oare femeile cărora le scriem sunt toate așa bune, în orice sens o fi asta, de toată lumea le-o spune încă de la început? Nu-i deplasat? Sau vorbim de sufletul lor, iar asta nu e cu supărare? Bună Maria, te rog să îmi trimiți marfa. Aha,  parcă mai înțeleg ceva, dacă o tratez frumos și-i spun că eu cred că-i bună, se va conforma și își va face treaba bine. Sau cum? Sunt confuză cu bărbații (mda, în mai multe feluri, dar azi vorbim de virgule) – lor de ce nu le spunem bunule Doru, ci tot bună Doru? Suntem agramați sau despre ei credem altceva li le-o spunem fără perdea, că doar suntem liberi? Săracii, pare că nu le dăm nicio șansă! Mi-am sunat profesoara de gramatică și-mi zice: Băi, fată toantă, de vocativ ai uitat? Hă? Aaa, adică Bună ziua, doamna profesoară, vă rog să mă scuzați că m-am senilizat. Adică Bună ziua, Mihai!, adică Bună, Mihai! Ca să vezi mister lămurit!

Acum, ca pe Înger, îngerașul meu, știu să spun pe dinafară, că atât mi-au repetat la școală încât asta nu am cum să uit, că între subiect și predicat nu se pune niciodată virgulă. Așa că atunci când văd El, nu știe să scrie refuz să cred ca scriitorul are probleme respiratorii, ci îl bănuiesc, totuși, de unele carențe de educație, fără dubiu și fără să îmi zdruncine încrederea în mine, fie și așa fragilă.

La fel, îmi aduc aminte că regula generală este că înainte și după și/sau nu se pune virgulă. Pfoaaa, asta chiar că ne face cu nervii! Dar de ce să nu se pună și să nu ne liniștim? Ete, de-aia! Și nu avem de ales decât să băgam la cap că, mai degrabă decât să da, mai bine să nu folosim virgule în construcții de genul: am făcut o treabă bună și o stric acum scriindu-ți despre ea; mama și tata nu ar fi crezut niciodată că și-au răcit gura de pomană când mă învățau sau când mă îndemnau să citesc. Știu, știu, vedeți altfel scris tot mai des și vi se pare ciudat acum, dar credeți-mă pe cuvânt (al meu, al profei de gramatică și al câtorva cărți și site-uri pe care le pot recomanda la cerere) că AȘA NU E BINE: am făcut o treabă bună, și o stric acum scriindu-ți despre ea; mama, și tata nu au crezut niciodată că și-au răcit gura de pomană când mă învățau, sau când mă îndemnau să citesc. Revin, NU E BINE! Nu, nici dacă îți vine să tragi aer în piept.

S-ar putea să ni se pară că alegerea ușoară este să nu mai folosim virgulele deloc. Însă dar și iar se însoțește bine cu ele și le urmează supuse de fiecare data: ți-am dat în dar ore de muncă să te învăț, dar ți-ai cam făcut de cap și ai uitat, iar acum te superi că îți mai atrag atenția.

Ah, și că tot a venit vorba de virgulele zburătoare, cele pe care le punem sus se numesc apostrof și ar cam trebui folosite dacă ne place adresarea colocvială și în scris. Da’ cine mă mai ia pe mine în seamă cu figurile astea de atotștiutoare? Da’ de ce să nu încerc, totuși?

O ultimă rugă înălțată cu speranță către Dumnezeul virgulelor:

Dă, Doamne, pace, împlinire și curaj celui hipercorect și bun, celui care se ferește de cacofonie ca dracu’ de tămâie, să nu mai invoce cu voce tare sfânta virgulă între ca și ca / ci / cu / co  și altele, ci să spună, Doamne, iartă-mă, pentru numele Tău, precum sau ca și, ori să facă pauze mai lungi, ori să tacă pe vecie, dar niciodată, Doamne, să nu mai ajungă să spună senin ca virgulă cartea pe care am citit-o, că eu nu îl mai cred și nici nu îl mai rabd, Doamne! Amin.

Citește și:

Mama noastră de uituci!

Știam odată. Nu-i așa că știam?

Bună dimineața! Știi?

Anunțuri

10 gânduri despre &8222;Virgulesc, deci respir!&8221;

  1. Cata

    Foarte tare articolul (virgula) cu o puternica descarcare emotionala!! Felicitari!! Este o ideee buna! Pacat ca nu mergi cu masina, ca poate asa gaseam si un articol despre soferi!!! 🙂

  2. Buna dimineata, Monica.
    Foarte tare si postarea asta la fel si precedentele. Ma bucur mult de lectia pe care ai dat-o celorlalti. Eu zic sa nu te opresti, pentru ca nu enervezi pe nimeni iar chiar daca se intample sper ca asa o sa se invete si restul pana la urma.
    Eu sunt satul de reclamatiile care mi se aduc precum ca m-am lasat de facultate, dar ei, cei cu facultate nu sunt in stare sa vorbeasca corect in limba materna dar pozeaza in poligloti.
    Sa fie fericiti si noi.
    Ma bucur mult pentru postarile pe care le faci si din partea mea ai toata sustinerea.
    O zi frumoasa, spornica si linistita sa ai Monica.

    • Marius, e dreptul oricui să creadă orice. Eu nu cred că cei care au facultate sunt automat aroganți și prost instruiți. Atitudinea ține foarte mult de educație, într-adevăr, dar cred ca și mai mult ține structura interioară a unei persoane. Iar unde să punem virgulele învățăm oricum în școala generală.

  3. laur

    In caz ca nu stiai, virgulele definesc intonatia.
    Pentru acelasi text, virgulele se pot pune diferit de parerea ta, daca intonatia difera de felul in care intonezi tu.

  4. acelas

    de foarte mare folos sesizarile gramaticale si foarte ingenios sugerate in text. Stil si discretie. frumos.

    un lucru as vrea sa-l remarc aici. Numele lui Dumnezeu nu se poate folosi in acest mod, la fleacuri si alte asemnea, in desert. Singuri ne osandim prin aceasta inflatie pagubosa, lipsita aici de sens chiar si lingvistic vorbind.

    Fiindca am simtit si vazut ca nu e vorba de incultura, am facut asemnea precizare. Altminteri, tot ceea ce s-ar face aici nu ar semana decat a „slava desarta” ..

    • Multumesc pentru apreciere si pentru un comentariu pertinent, caruia ii inteleg argumentatia. Relevanta lui vine, insa, dintr-o rigurozitate religioasa pe care eu nu o am, dar pe care, cu siguranta, o respect. Abordarile mele vor imbraca forme similare, avand la baza o viziune personala mai relaxata asupra raportarii noastre la credinta si la manifestarea ei. In orice caz, imi doresc si voi actiona cu buna credinta pentru ca ele sa nu fie unele jignitoare.

  5. Dana

    Buna!
    Am gasit articolul acesta in timp ce cautam sa ma lamuresc cum e cu virgula inainte de dar si iar. Imi aduceam aminte foarte clar din generala ca inainte de dar si iar se pune virgula, dar tot mai des citeam articole pe diverse site-uri in care nici urma de virgula in situatia asta. Am zis ca m-am tampit eu, ca imi amintesc, de fapt, vreun vis de-al meu din copilarie sau cine stie de unde am scos eu regula asta…
    Iti multumesc! Ma consider un om normal acum! :))
    Felicitari pentru articol!
    O zi frumoasa!

    P.S. E important de mentionat ca la fel ca in cazul „Buna, Ghita!”, trebuie sa punem virgula si in cazul „La multi ani, Ghita!”. Vad tot mai des pe Facebook „La multi ani Ghita !!” – Da, cu spatiu intre Ghita si semnul exclamarii, din pacate…

    • Buna, Dana! Intr-adevar, ajungem sa ne intrebam dupa ce, de atatatea ori, vedem scris astfel in toate mediile (Facebook, mesaje, email-uri, nu cred ca a scapat nimic). Insa, nu e ceata peste amintirile din copilarie, sunt greseli, iti amintesti corect, tu, om normal, tu! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s