Îmi place să scriu!

Standard

Îmi place să scriu! Dacă aș putea să fac bani din asta probabil că nu aș mai ieși din casă niciodată. Aș fi baba nebună, dar modernă, care își comandă totul online. Aș râde de pe balcon la copiii de pe stradă și ei nu m-ar băga în seamă, ba ar fugi chiar, pentru că au auzit în cartier că sunt o vrajitoare în ochii căreia, dacă te uiți, îți pierzi mințile și începi să dai inapoi în loc să înaintezi în vârstă.

Aș iubi copiii, chiar dacă, probabil, nu i-aș avea pe ai mei. Iubirile online nu mi-au ieșit niciodată și, până la urmă, ar trebui să ies din casă ca să am grijă cum trebuie de ei.

Probabil că aș mirosi tare urât dacă aș face bani din scris, dar aș avea cu siguranță un dulap plin de cosmetice mișto. M-aș pierde în ecran și tastatură și aș uita de duș cu zilele, dar m-aș simți ca nou-născută la fiecare vizită anunțată a prietenilor pentru care aș găti mese de seară bune cu vin roșu, amintiri, râsete și parfum. Aș avea o menajeră! Ca și gătitul, curățenia nu este punctul meu forte, însă la gătit pun drag și mai iese, la curățenie sunt numai blesteme și ură, iar eu aș vrea să îmi mențin o atitudine mereu pozitivă. Menajera mea ar fi discretă și ar face curat cândva când eu nu aș fi conștientă de asta – oamenii care fac chestii pentru mine, iar eu îi plătesc pentru asta îmi provoacă un disconfort major.

De fapt, probabil că nu aș mai sta în cartier dacă as face bani din scris – m-aș muta negreșit într-o casă cât mai pe plajă, unde nu ar fi iarnă niciodată, doar furtuni pe mare, și unde nu aș avea pereți, doar geamuri, să simt că trăiesc în aer liber, dar să îmi dau drumul la aer condiționat atât cât am eu chef!

 

Nu aș fi hater dacă aș face bani din scris, m-aș bucura că am scăpat de proști și că ei se luptă în continuare să nu fie uitați cu postări ridicole, cu limba română măcelărită, cu frizuri greșite și zâmbete forțate, cu depresii, insomnii și goluri mascate de țoale moderne și poze aranjate.

Aș fi autist pentru lume și sufletul petrecerii pentru prietenii mei și mi-aș lua o casă mare mare care să îi încapă pe toți și ei s-ar înțelege de minune și am avea cele mai tari întâlniri de weekend la casa mea de pe plajă. Nu cred că aș merge prea des la munte dacă aș face bani din scris. Poate cu elicopterul direct în cabana cu șemineu și pom de Crăciun idilic, vin roșu în pahar corespunzător și un șemineu mai de poveste decât poveștile pe care le-aș scrie.

Aș avea timp să îi iubesc cum trebuie pe toți cei pe care îi iubesc acum și pentru care nu am timp și aș uita de restul lumii urâte.

Cred că primul paragraf este greșit. Ah, asta nu ajută la făcut bani din scris! Dacă aș face bani din scris aș bate lumea în lung și-n lat fără restricții, aș trăi locuri și oameni, aș compune experiențe în zile și în cuvinte și aș rupe orice fel de constrangere socială care acum îmi spune cât din tot ce visez este imposibil. Aș arăta impecapil și aș participa la vernisaje unde le-aș spune “eu nu înțeleg“ celor cu artă care îmi este inaccesibilă.

Dacă aș face bani din scris, i-aș spune lumii cum să trăiască și ea ar fi de acord și nu ar mai uita de ea, de ei, de noi, de tot ce cu adevărat contează și îți aduce împlinire. Aș avea adepți și aș vrea să mă uite, să îmi ia cartea și să plece, să își trăiască viața fără mine, fără nevoi și fără îndoieli, iar eu să fac la fel cu a mea.

Mi-aș corecta trecutul și mi-aș ignora fricile spunând, în scris, fiecărui om ce a însemnat pentru mine și aș face o avere din încrederea lor – în ei, în mine și în noi. Editorul meu deștept nu ar șterge pasaje triste ca vinul vărsat pe canapeau bej, durerile fizice de dor, tocul rupt și țeava spartă, iubirile sfârșite în lacrimi și sufletele peirdute, ar înțelege că astea toate sunt tensiunea, lecția, morala, drumul către a ști că nimic, dar nimic din ce îți dorești fără să fi experimentat nu îți garantează fericirea. Iar eu voi fi scăpat de dorințe imposibile și voi fi făcut bani din scris, cu toate consecințele…

Normalitate!

Standard

CIcUG4PUEAAhkXE.jpg-large

Wow, oh, wow, the ‪‎#internet‬ looks so ‪#beautiful‬ today! ‪#‎LetThereBeColour‬‪#‎LetThereBeLove‬ ‪#‎LoveWins‬
‪#‎justice‬ ‪#‎equalrights‬ ‪#‎therightway‬
„No union is more profound than marriage, for it embodies the highest ideals of love, fidelity, devotion, sacrifice, and family. In forming a marital union, two people become something greater than once they were. As some of the petitioners in these cases demonstrate, marriage embodies a love that may endure even past death. It would misunderstand these men and women to say they disrespect the idea of marriage. Their plea is that they do respect it, respect it so deeply that they seek to find its fulfillment for themselves. Their hope is not to be condemned to live in loneliness, excluded from one of civilization’s oldest institutions. They ask for equal dignity in the eyes of the law. The Constitution grants them that right.”

Poate pentru ca de-aia

Standard

Poate ca nu exista rau mai mare pe lume decat sa pierzi pe cineva drag. Poate. De drame majore am fost ferita si nu am cunoscut alta durere mai profunda decat asta. Si nici cu asta, lucrurile nu si-au urmat decat un oarecare curs firesc, cu care te impaci mai usor, cu cateva derapaje serioase pe alocuri, dar cateva, cand oameni tineri si frumosi s-au dus de langa mine si ai lor si e pacat, mare pacat. In rest…ei. Aceia! Unici la momentul aparitiei si la fel ca restul la momentul plecarii.

cartiPoate ca unora nu le e dat. Poate…Poate aleg gresit. Mai degraba. Poate pun prea multa incarcatura in carcase fragile care pocnesc usor. Foarte poate…

Cica sa nu vorbesti despre pierderile tale ca se prinde toata lumea ca esti vulnerabil. Daca scrii public despre ele si mai rau. Oh, da! Ce drama! Asa, si, ce mai pierzi? Ce era mai important oricum s-a dus. Cine face pe durul si nu sufera la nicio pierdere e demult pierdut oricum.

Poate ca cel mai rau lucru pe care cineva il poate face altui om este sa ii taie aripile. Nu am ajuns inca acolo.

Cine spune ca un castel de carti nu rezista nu s-a gandit sa il construiasca pe orizontala. In fond, ce e rau cu mai putina fala si inaltime cand poti sa construiesti in loc ceva solid, cu baza puternica, unde cartie stau lipite pe toata suprafata si nu doar superficial, pe la margini? Mai discret si mai solid este, cu siguranta, mai puternic, mai ales cand toata lumea face castele frumoase in vazul lumii si fragile in bataia fiecarei respiratii.

Eu cred ca nu se termina aici, chiar daca acum e ingrozitor!

Standard

Dragii mei colegi,

Ziua de ieri a fost absolut oribila si nimic nu va mai fi de acum inainte la fel. Ca multi dintre voi am vrut sa scriu si m-am razgandit de cateva ori. Nu cred ca suferim mai mult daca scriem despre Nae si nici ca suferim mai putin daca nu o facem. Nu e nimic patetic in durerea noastra si in cum o manifestam. Avem dreptul. E foarte greu! Ce este evident este cat de multi oameni a atins el. Practic, pe noi toti. Nu stiu pe nimeni care sa il fi cunoscut si care sa nu fi fost marcat de personalitatea lui. Pe viata! Aceasta intamplare ingrozitoare ne-a socat fie ca stiam cat sufera, fie ca nu. Pentru ca, din orice parte am fi fost, cu totii am crezut ca va reusi. Pentru ca nu merita cineva sa se lupte atat si sa nu castige.

Oricum ar fi, nu e deloc usor si am primit vestile voastre cu durere in plus pentru suferinta fiecaruia in parte. Gandurile noastre sunt acum la omul pe care l-am pierdut si la cat de multe ar mai fi avut de spus pentru noi, dar trebuie sa se indrepte cu toata energia si puterea mai ales catre familia lui frumoasa care merge acum mai departe avandu-l numai in suflet, in gand si in fotografii.

Va sunt alaturi sufleteste si va inteleg perfect durerea. Oricat de stupid suna asta, oameni ca el trebuie sa fie exemple pentru ca nimeni altcineva nu ar avea puterea sa o faca cum trebuie. Exemplu de generozitate, de verticalitate, de viata traita frumos, dragoste pentru familie si pentru toti oamenii din jur, lipsa oricarui gest zeflemitor fata de orice om i-a ajuns vreodata in fata, inteligenta si atitudine concilianta, om frumos la chip, trup si suflet si (pentru ca din pacate i-a revenit si acest rol) om luptator pana la ultima suflare pentru viata si toate bucuriile ei.

Daca Nae s-a luptat cu statul roman, cu birocratia infecta, cu boala perfida si toate piedicile ei, cu decizii de administratie absurde, impotriva firii, a bunului simt, a sanatatii, a integritatii, daca in octombrie alerga la un semi-maraton, ca apoi sa isi castige drepturile in instanta in noiembrie, apoi ca sa creada din toata fiinta ca va fi bine in decembrie si sa dispara acum nu trebuie sa ne spuna decat nivelul lui de forta si de hotarare. Si ca se poate! Nu toti reusesc, dar se poate si, mai ales, trebuie!

Viata noastra este, in mod evident, extrem extrem de fragila. Ne luptam cu rautate, monstri uriasi, boli incurabile si accidente stupide. Stupid este si sa credem ca suntem de neinvins si, mai ales daca avem oameni dragi in jur, trebuie sa stim ca avem si o obligatie de a ne purta mai mult de grija. Ignoranta nu ajuta pe nimeni. Regret replica imbecila data unui om suferind care ma indemna sa mananc sanatos: “si ce daca mor mai devreme, macar sa mor slaba!” Imbecila! De murit murim cu totii, dar poate putem evita sa fie cu atat de mare suferinta. Daca va simtiti ca ati fost pe alocuri, evitati impreuna cu mine sa mai fim lipsiti de respect pentru ca altii trag cu dintii de fiecare clipa pe pamant, iar noi nu avem dreptul sa batjocorim asta.

Nicolae_DomnitaMultumesc, om exceptional, pentru toata dragostea si respectul invatate de noi toti de la tine – pentru oameni, pentru munca, pentru viata; pentru puterea exemplului personal! (pentru ca, desi nu si-a dorit deloc atentie si mila, a ales sa iasa public sa se lupte ca sa se vada toate neregulile dintr-un sistem mai bolnav ca el)! Iarta-ne ca te plangem atat pentru ca nu suntem toti atat de puternici, dar iti promitem amintiri frumoase, actiuni mai inteligente, dragoste si respect eterne inapoi si mai multa atentie la ce se intampla in jurul nostru. Cu siguranta “nu te vom uita niciodata” nu e o expresie lipsita de continut acum.

Azinoapte l-am visat pe Nae la fel de puternic, vesel si senin cum ni-l amintim, de fapt. Nu l-am mai vazut de un an. Nici nu o sa se mai intample, dar pe 6 decembrie, de Sfantul Nicolae, treaba statea cam asa:

“Eu: Tu cum esti, Nae?

Nicolae Adrian Domnita: Îngrozitor de sexy cu puternice tuşe de genialitate, de ce, ai vreun dubiu?”

Niciodata!

Aveti grija de sanatataea voastra, banii nu te mai ajuta cu nimic de la un punct incolo, aveti grija de cei ce i-au ramas mai singuri decat oricand, dar aveti si incredere in puterea si inteligenta lor. Multa putere pentru maine, va sunt alaturi cu tot sufletul, varsati toate lacrimile, cum multii lui prieteni din toate colturile lumii o vor face, si, pentru tot ce a fost omul asta, invatati bine toate lectiile.

Cu respect si iubire! Drum lin si suflet usor! Ramai frumos si minunat in fiecare dintre noi!