Cine nu-și dorește nimic este invincibil

Standard

V-am promis ieri că azi vorbim despre așteptări și acum mi-e frică că aveți așteptări înalte de la o postare care poate riscă să vă dezamăgească. Dacă v-a plăcut ceva, probabil acum așteptați să citiți tot ceva bun. Dacă nu vă place, mă aștept să nu mai reveniți. Ce presiune! Ce de angoase!?

Cam așa stă treaba cu așteptările. Cu cât visezi să primești mai mult de la ceilalți, cu cât valorifici mai mult un om, o situație, o zi anume, cu atât îți cresc șansele să-ți plângi în pumni dezamăgirea și inocența spulberată de oameni și contexte care tind să te lase pe dinafară din varii motive.

Dacă ești un om care nu știe să se vândă (în familie, în societate, la birou) ești canditatul perfect pentru dezamăgitul supreme. Practic, tu crezi că ceilalți trebuie să știe tot ce-ți dorești și te aștepți să facă și mai mult. Nasol! Ți-ar prinde bine să te trezești, să nu mai aștepți și să ceri.

Bine, nici așa nu ești sigur că scapi de dezamăgiri. Dacă ceri și ți se râde în față? Dacă te lovești de un refuz? Dacă ți se spune „nu ești destul de bun pentru asta”? Nu știu cum o ia fiecare, dar eu consider că cerând și aflând, măcar știu ce crede partenerul meu de dialog, de muncă, de viață despre cât valorez eu. Și că ce are să îmi dea, dacă ceea ce cer eu este mai mult decât crede că merit, va fi fie din milă, fie prea puțin pentru mine.

Partea bună aici, însă, comparativ cu situația în care doar aștepți, este că poți să alegi – să rămâi și să mai încerci să-i convingi că meriți, să pleci și să fii mai bun pentru altcineva, altundeva sau să îți dai cât mai mult singur.

Este ca atunci când prietenul meu Adi a așteptat o bicicleta vreo patru „coronițe” și mai apoi vreo două premii (nu mai știe de care, oricum, timp de vreo șase ani. „Îți spun din experiență că nu sunt bune așteptările astea în anumite perioade din an. (Nici în altele, aș adăuga eu 🙂 ) Eu am așteptat! Până la urmă mi-am cumpărat-o singur. 🙂 😛 Așa că…ia atitudine!” 🙂

E ca atunci când de un 8 martie, un fost prieten îmi deschide ușa apartamentului cu zâmbetul larg și mândru de ce a realizat pentru mine: „Nu ți-am luat niciun cadou, dar am spălat vasele!” So damn cute! Nu sunteți geloase toate? Să vă aud! A rămas vreo neinvidioasă? E așteptarea corectă că te păcălește și are totuși o mică surpriză pentru tine? Ok, să încercăm varianta pesimistă în care chiar a uitat, dar o să coboare, când ești în baie, după o ciocolată obosită. Right? Wrong!

Adi sigur ar avea răspunsul bun la asta. 🙂

Corect și fără risc de inimă frântă ar fi fost să mă aștept ca, dacă mă port frumos restul anului, de ziua mea să pună la spălat o mașină de rufe ca supremă dovadă de atenție și apreciere. Și până și aici m-aș fi așteptat la prea mult, că a plecat mai devreme în lumea largă să fericească și alte femei cu așa gesturi cavalerești. Ce se aștepta el? Habar nu am, probabil să nu îl întreb unde a dormit în seara aia când a plecat de acasa de nervi provocați de partenera siderată. Eh, aici m-am deșteptat. Am înțeles și nu am facut-o.

E ca atunci când prietenul meu Dani se aștepta ca după ani de așteptare și întâlniri pe furiș, ea, aceea, un pic măritată și abia scăpată de schimbat pamperși, să facă cum i-a promis și să își urmeze iubirea. Unica. Nemăsurata. Aia fără de care simți că nu mai are rost să trăiești. Și, pentru că ea, aceea, se aștepta să fie mai ușoară vina, a mai petrecut vreo câteva Crăciunuri în brațele soțului „accidental” până să decidă să-l lase liber pe Dani. Vă așteptați că a trait fericită în familia care i-a fost dată, da? Și că i-a venit mintea sau responsabilitatea la cap.

Adi? 🙂

Mda, oarecum, a reușit în sfârșit să îl găsească pe EL, pe acela, pe unicul. Nu e Dani! El se așteaptă să o uite. Și ea așteaptă să se decidă de vreo doi ani.

Man Jumping Through HoopCam așa stă treaba cu așteptările. Ceilalți îți for oferi numai ce vor, când vor, dacă vor. Degeaba le ceri și te aștepți să facă mai mult.

Calea sigură să nu ți-o iei în freză este să nu îți mai dorești nimic. Cine nu-și dorește nimic este invincibil. Practic, cine e mort nu mai poate muri încă odată.

Ne-am înțeles? E clar? Decât să suferi, mai bine nu te mai aștepta la nimic.! Eventual doar la rău. Ah, și să mori pe bune!

Citește și Aproape, dar niciodată acolo

Miracol de Crăciun: te iau de nevastă

Aproape, dar niciodată acolo

Standard

Family lying on grasOare toată lumea se simte așa din când în când? Oare unii scapă de asta? Oare sunt unii blestemați să nu se simtă eliberați niciodată? Parcă uneori e mult prea familiar sentimentul. Prea mult! Știi, atunci când îți trebuie ceva bun! Ceva să poți atinge măcar un pic și să crezi că rămâne sub atingerea ta. Să ajungi să crezi că ține. Să țină. Să nu te mai întrebi. Să te relaxezi. Atunci când îți trebuie ceva bun! Măcar odată. Măcar un pic.

Muncești de mori, muncești pe brânci, te implici și te agiți, nu pentru că trebuie, ci pentru că îți place, pentru că e ceea ce ești tu, pentru ca e acel lucru în care te încrezi profesional, e mai mult decât un loc de muncă și mai mult decât ceva din care îți plătești ratele. Pui pasiune, citești, înveți mereu, ai învățat și înainte, e acel lucru pentru care ai învățat aproape de când te știi. Și trec ani, și îți aștepți șansa, și uneori ți-o ceri, și alteori te gândești că nu ești încă gata, dar speri să se încreadă alții în tine și să ți-o ofere. Și…vine un moment, pare momentul perfect, cel pe care l-ai așteptat, crezi că asta este, de acum totul are să se schimbe. Te duci mîndru să îți primești recunoștința și recunoașterea. Și pleci mai încovoiat și mai frustrat decât te-ai simțit vreodată. Îți iese respingerea prin pori. Încerci să îți explici ce ai greșit. Nu mai este cazul. Ți-au explicat-o alții. Fugitiv. Corect. Incontestabil. Este mereu cineva mai bun.

Dăruiești, îngrijești, asculți, mângâi, cu drag și cu dăruire, fără să te gândești dacă vei primi la fel când vei avea nevoie. Ești genul de prieten care se aruncă din pat în miez de noapte și îți dă ultima lui bucată de pâine, nu ca să povestească despre asta, nu ca să ajungă în Rai, ci doar pentru că-i pasă. Și apoi, când plângi mai tare și mai tare, te lovești de fericirea prea ocupată a celui căruia i-ai dat zilele tale mai bune și nu mai poți avea dreptul să-i ceri să renunțe măcar pentru un moment la binele pe care tocmai tu l-ai ajutat să îl obțină. Faci o rotație completă în lumea ta de dragi și nu găsești pe nimeni care să merite să îi zgândărești bucuria. Și-ți plângi amarul nopții singur și speri la o zi de mâine mai bună și la un tine mai puternic, fără ajutor, fără altă îndrumare. Pentru oamenii fericiți este mereu cineva mai bun cu care să își petreacă timpul decât un trist fără perspectivă și fără dorințe egoiste.

Iubești, te dăruiești cu totul, lași deoparte orice joc și orice șicană și te mărturisești incapabil să-ți duci existența fără împărtășirea dragostei tale. Te așterni la picioarele doritului și speri în bunătatea celui care nu poate să te rănească vreodată. Îți lași viața cunoscută în urmă și te înhami la slujirea celui pe care ai avut noroc să îl cunoști. Îi accepți nedreptațile, îți acceptă umilința. Te ia în brațe și în casă și îți promite să încerce să te slujească la fel. Eșuează. Disperi. Erai atât de aproape. Era EL. Și acum pleacă. Îți urlă că nu mai poate și că pleacă. Că ești prea mult. Că îi dai prea mult. Că îi ceri prea mult. Cineva care nu pune pe EL presiunea perfecțiunii este mai bun.

Vina? Te miri? Nu poți să crezi? Este a ta. Te vinzi prea ieftin. Nu este despre joc. Este despre apreciere. A ta. Pentru tine. Nu o ai. Nu încă. Nu la nivelul la care trebuie să fie.

Nu îți place? Nici nu mă așteptam.

Dar cred că dacă ești aproape, dar niciodată acolo, sigur faci TU ceva greșit.

Data viitoate o să vorbim despre așteptări.

Citește și: Cine nu își dorește nimic este invincibil

Ce m-au învățat bărbații din viața mea

Standard

De la bărbații din viața mea am învățat multe. De multe am uitat, de multe îmi aduc aminte în fiecare zi, multe dintre lucrurile pe care vi le spun le-am înțeles mult mai târziu, după ce el, bărbatul, nu mai era decât un nume într-un trecut îndepărtat. Azi mă simt bătrână 🙂

Așadar, iată o scurtă listă, așa, de prim exercițiu:

–          Un bărbat care te iubește nu te va face și nu te va lăsa niciodată să plângi; când va face asta nu te (mai) iubește și pentru el reprezinți o povară.

–          Un bărbat care nu îți răspunde la întrebări decât cu „ești nebună” nu te respectă și ești doar o piedică în drumul lui către alte femei.

–          Un bărbat care pleacă, o face în general pentru că simte mai mult pentru altcineva.

–          Când simți că un bărbat te minte sau îți ascunde ceva, așa este.

–          Când un bărbat îți spune că nu poate trăi fără tine, te minte; oricine poate trăi fără oricine, imporant este să nu vrea să trăiască fără tine.

–          Un bărbat îndrăgostit te va săruta în fiecare dimineață.

–          Un bărbat îndrăgostit te va săruta în fiecare seară.

–          Un bărbat îndrăgostit te va săruta practic ori de câte ori are ocazia.

–          Un bărbat care te iubește va fi mândru să iasă cu tine în lume.

–          Un bărbat care te iubește are propria sa viață, dar va fi bucuros să fii prezentă în ea oricât de des.

–          Urăsc băile în cadă, dar o baie în doi este absolut delicioasă.

–          Sunt cea mai frumoasă femeie din lume când am încredere în mine, iar el mă privește cu admirație.

–          Când îmi pierd încrederea și sunt cea mai urâtă și mai proastă femeie din lume, bărbatul care mă iubește găsește puterea să mă țină în brațe și să mă „repare”.

–          Nu e datoria unui bărbat să te facă să te simți bine cu tine, dar să vrea să o facă este o dovadă de afecțiune și loialitate.

–          Cum arăți contează fooooarte puțin.

–          Dacă o are aproape, un bărbat adevărat își va vizita în primul rând mama de 8 martie și îi va duce un buchet de flori. Fără excepție! Indiferent de alte cadouri oferite sau nu! Excepție se face numai dacă femeia e alergică la ierburi.

–          Da, e un porc dacă nu îți aduce și ție un buchet de flori.

–          Dacă mama lui e în rază decentă de ajungere, au o relație normală și nu o vizitează, dar îți aduce ție flori, nu te entuziasma, e doar anul ăsta.

–          Poate trebuia sa fie prima lecție – unui bărbat adevărat nu îi este jenă și nici lene să cumpere și să ofere un buchet de flori și știe exact când să o facă; ca și „deloc”, există și „prea mult”.

–          Plăcerea sexuala a unei femei depinde în cea mai mare măsură de ea.

–          Cu toate astea, exită bărbați execrabili în pat.

–          Există bărbați foarte buni în pat. Ei sunt cei care comunică. (mda, sunteți în ceață 🙂 )

–          Un bărbat foarte bun în pat nu înseamnă neapărat un partener de viață potrivit (deși comunică 😉 ).

–          Un bărbat execrabil în pat este cu siguranță un partener de viață nepotrivit.

–          Un bărbat care te iubește este topit după zâmbetul tău și caută să ți-l provoace oricând.

–          Când un bărbat vrea să fie cu tine, nimic nu poate să îl oprească.

–          Constipații emoționali sunt cei mai nepotriviți bărbați de care să te îndrăgostești, mai răi chiar decât „dependenții de sex„ (right!!!)

–          Îndrăgostirea este oarbă!

–          Râsul și îmbrățișările sunt cea mai clară dovadă de compatibilitate.

my menÎn plus, de la tata am învățat că pentru familia ta nu dai înapoi de la niciun efort, oricât ești de obosit, oricât de mult te doare, oricât de mult simți ca nu mai poți și vrei să renunți. Și că un bărbat adevărat își va arăta și își va recunoaște mereu dragostea și respectul pentru partenera lui în casă, în lume, oriunde, indiferent că ea este sau nu prezentă acolo.

De la Cezar (un oarecare tip îndrăgostit de soția lui, care nu concepe să nu îi ofere ei orice și care arată de parcă l-ar fi plămădit imaginația încinsă a miliarde de femei optimiste) am învățat că „nu poți să fii stâlpul familiei cu picioarele alea de căprioară”, așa că un bărbat adevărat nu gâfâie după 3 trepte urcate. Asta așa, în glumă… 😛 Și că „un bărbat cu adevărat îndrăgostit va ști cum să aducă vorba, în orice context, de femeia pe care o iubește, mai ales dacă alte femei sunt în preajmă și…așteaptă”.

Recompensează-te cu o zi bună!

Standard

Seamănă mai degrabă cu un slogan dintr-o  campanie a insituției în care lucrez, dar nu este deloc despre asta. Subiectul este vechi și deloc original, ați citit despre asta de sute de ori, nu vreau să vă creez dezamăgiri.

Să vorbim astăzi despre „trăiește clipa”, „trăiește-ți viața la maxim” și alte asemenea. Întâi vreau să vă spun că mi se pare o idee bună, apoi că eu cred că să faci asta fără oprire este imposibil. Dacă te implici mult în ceva, oricât de mult ți-ar plăcea, ai iubi, ai dori, vei avea și neplăceri. Dacă nu te implici în nimic, ești deja mort, doar consumi aer, apă, mâncare și nervii altora.

Mai cred că să te ții de trăitul la maxim este extenuant și că riști sa ajungi incapabil (că ești obosit) să te mai bucuri de multitudinea de superlative din viața ta. Avem cu toții zile bune și zile rele, cred că pur și simplu nu poți să o ții într-o fericire și să fie pe bune. Reversul, însă, e mai trist decât să te minți că ești mereu fericit. Secretul stă, zic eu și alți înțelepți 😛 , în echilibru.

Și este oricum mult mai ușor să fii deprimat decât să fii vesel. Muuult mai ușor! Depresia, lipsa de chef și negativismul nu implică niciun consum și niciun efort. Scuze se găsesc mereu – eșecuri, nenoroc, boală, lipsa de afecțiune, ceva, orice să nu te lase să exprimi vise mai înalte și sentimente mai bune, ca să nu riști să ți-o iei din nou în freză data viitoare. Măcar daca ești deprimat nu râde nimeni de tine când ceva nu-ți iese, când rămâi iar singur, când pierzi iar locul, când ești din nou refuzat. Tu știai oricum că așa o să se întâmple, nimic nu durează, nimic nu e fundamental bun și bun etern pe lume!

Dacă ați mai citit pe aici și m-ați văzut pe undeva știți că-s de multe ori pachet de angoase în poleială. Nu mereu. Mai rar acum decât atunci. Și tot mai rar. Pentru că mă tratez! Mă „oblig”, nu la fericire, ci la bine. Mă „biciuiesc” în fiecare zi să fac ceva, un singur ceva bun pentru mine și care să mă bucure cu adevărat. E mai greu decât credeți! Cu adevărat am zis! I-am auzit, întâmplător pe aceeași direcție, pe unii cu 20 de ceva-uri bune pe zi. Și eu care mă consideram o optimistă. Și uite așa, fără să uit și fără să trișez, mi-am pus pe foaie bucuriile mărunte. Am două zile în două luni în care am realizat „nimic” pentru mine. Cum ziceam, încă mă tratez. Devine, oricum, tot mai ușor, tot mai puțin poleit, real.

Și, da, am bifat ca pe acel lucru bun, unicul lucru bun pentru mine pe ziua respectivă alegerea următoare: în loc să “dau share” unei campanii care promovează „ghiduș”, pe ascuns, fără fundiță roz una din bolile odioase care omoară și mutilează tot mai multe femei, am mers, tremurând și cu pași grei, după luni de amânare, la o programare care avea să mă liniștească că n-am să mor mâine (cel puțin nu știind despre asta) și că am noroc să mai am timp să fac măcar o parte din lucrurile pe care îmi doresc în viața asta să le fac. Cât de multe pot! Fie și unul pe zi.

Ce am învățat pe drumul către analiza de 10 minute care putea să schimbe tot?

  1. Nu lăsa oamenii înnegurați să te țină strâns sub pătura lor de nori negri!
  2. Când îți pierzi motivația, fă orice să ți-o recapeți!
  3. Nu amâna să iubești și să faci bine!
  4.  Dă-ți exact (și tot timpul) importanța pe care o ai!

(vedeți și filmulețul, nu e nemaivăzut și nemaiauzit, dar e real și…scurt 🙂 )

Și, când te aștepți mai puțin…

Standard

Sau cum zicea bunica: “nu aduce anul ce aduce ceasul”.

Aaah, acele momente magice când, deși nu ești nici măcar cu doi pași mai în față decât erai ieri, deodată ai câștigat la loto, ți s-au extins pereții și ți-a crescut grădină, ți-au dispărut firele albe și cutele dintre sprâncene, ți s-au lungit picioarele și-ți flutură părul cu steluțe pe delături, ți se umflă pectoralii în loc de burtică și pășești sigur pe nori despre care logica îți spune că nu te țin, dar ți-ai pierdut și teama, și mințile.

Aaah, acele momente odioase când nu mai crezi în nimic și îți plimbi fundul în pijamale către o cutie de lapte și două de înghețată (o ciocolată și o pungă de biscuiți, că nu se știe niciodată), cu părul mai tuflit ca tine, pieptănul plictisit și machiajul în țipla lui de la magazin și la raftul cu cereale, el, Apollo, nu găsește nicio altă irezistibilă să îl îndrume cu privire la tărâțele non-calorice. Pe bune? Îmi vezi coșul!? Și ăla de pe frunte, dar și ăsta plin cu toată producția de zahăr a lumii din ultimele 6 luni?

L-am ratat și pe ăsta…Pff, de parcă îmi mai trebuie încă un obsedat de sănătate și păr spălat…

Aaah, acele momente amuzante când îți revine zvâcul, dar te ții în frâu să nu mai faci iar pe diva scăpată în lume după post, făcând șir și scandal la bar între doi divi fără orgoliu și dioptrii corecte, cu alt Apollo așteptând cuminte să ți se ducă ție țăcăneala și să îl duci pe el acasă ca pe trofeul care este, că doar e mers la sală și are frizura în direcția vest.

Am zis că nu mai fac asta și acum iar trebuie să mint că am ședință la prima oră. Mergi să dormi acasă, draguță, că eu mi-s importantă și te voi suna!

Hmmm, acele momente bune când te-ai regăsit din haos și mergi cum ești să îți trăiești viața de zi cu zi, de clipă cu clipă, când ți-ai mai pieptănat părul și ți-ai pus pantalonii semiconfortabili, când nu ți-e jenă să zâmbești privind în ochi interlocutorul, când ieși relaxat să îți asculți prietenii și numai și numai pentru tine, când ai decis că depresia nu te mai coafează, dar nici nu mai storci viața de semnificație și urmări la fiecare respirație mediocră.

Aaah, acele momente speciale când, el, EL, te cheamă prin club să te pipăie și îl lași cu ochii în soare pentru că Apollo Upgraded, prietenul tău bun, te învârte pe ring, când vă decideți prieteni și mai buni, dar vă blenduiți organele interne în patimă și întrebări, când te pupă pe frunte și îți flutură ciocolata la 1,90 m pe care tu nu îi ai, dar te ajută apoi să îți iei punga de cereale cu zahăr de pe raftul de sus, când se așează lângă tine la terasă și vorbește de roșiile pe care i le-a udat bunică-sii, când râzi cu el de pretendenții tăi și de cuceririle lui, când îl iei de mână și se ridică vălul și tot ce a fost până aici rămâne împietrit.

Aaah, acel moment magic când, deși nu ești nici măcar cu doi pași mai în față decât erai ieri, deodată ai câștigat la loto, ți s-au extins pereții și ți-a crescut grădină, ți-au dispărut firele albe și cutele dintre sprâncene, ți s-au lungit picioarele și-ți flutură părul cu steluțe pe delături, ți se umflă pectoralii în loc de burtică și pășești sigur pe nori despre care logica îți spune că nu te țin, dar ți-ai pierdut și teama, și tristețea, și cinismul, și jena, și rezistența, și mințile.