Amintiri de astă vară

Standard

Ne împiedicăm de ele prin casă, prin computer, prin noi și prin gânduri, amintiri dureroase ale unei veri care a trecut, fericită și împăcată că a fost mai bună ca oricare și mai scurtă parcă decât un weekend în care doar ai dormit și te-ai uitat la 3 serii din filmul tău preferat: pistruii de pe nas și de pe brațe…revistele pe care eu “nu le citesc niciodată”, biletul de avion to BUH/OTP de “vineri, ba de sâmbătă, ba vineri, vineri; nu știu că e la 00.10”…toată înghețata de fistic…ochii tăi umflați de mult somn dimineața…nisipul din geanta de plajă și din trusa de farduri…Mâna de scoici din portiera din dreapta a mașinii…Urmele de slip care îți vor rămâne pe piele câteva luni bune…Papucii tăi rupți, albi de nisip și sare aruncați in portbagaj…urma mai albă a bărcuței de hârtie pe care am pus-o pe abdomenul tău ca răzbunare pentru urma mai albă a mâinii tale „uitată” la mine pe posterior în ora în care am adormit la plajă…genele tale arse de soare lipite de picături de apă lucitoare ca diamantele…Imagevocea mea nazală după înot…praful de pe husa scaunului…pielea noastră udă…neliniștea când nu te mai vedeam plutind în apă…cartea ta cu semn la prefață…undițele nou-nouțe…cartea mea pătată de ulei…mirosul gelului de duș folosit doar acolo…piesa aia imbecilă despre tocuri…97 de poze plictisitoare făcute cu un DSLR cu răsăritul și apusul, cu noi, cu valurile mari și amenințătoare, cu macro pe scoici…3 poze perfecte făcute cu telefonul cu un copac și nori albi deasupra, cu câmpul și cu tine la volan, cu mine și cu focul anti-țânțari…amprentele mele pe tableta ta…prosoapele care încă miros a soare…loțiunea de plajă aproape consumată, cu marginile etichetei ciufulite, nodurile din părul meu…părul tău decolorat la tâmple…sărutul acela venit de nicăieri…liniștea nopții de pe plajă…liniștea sufletului pe care sperăm să o găsim din nou la anul.

Reclame

Ați văzut un anotimp mai ca viața ca ăsta?

Standard

stormPe bune dacă nu mi s-a luat! Fix ca în viață – cel puțin în a mea – când îi dă cu binele, fix atunci când îți pui călcâiele pe masă și mâinile la ceafă și te întinzi să te relaxezi, exact după minutul fericit în care ai apucat să te sprijini și te înfigi mai bine în scaun, zang îți fug roțile pe gresie și dai cu pufosul de rece și tare. Nimic grav, nicio dramă, nicio jale, pur și simplu cineva mai puternic care se joacă amuzat cu tine (și cu nervii tăi, nu mai zic!). Au, au, au, să plâng, să râd, mai rabd, ce pot să fac!? Aștepti și speri, oricum, puține șanse să te așezi mândru la loc că ți-e frică de alunecuș și mai stai un pic cu fundul strâns, oftica în dinți și zâmbetul de defilare, să nu se prindă nimeni cât te-a durut.

Doar ce începi să te bucuri de raze de soare și ciripit de păsărele, ți-o ia inima la trap și începi să-ți dezmorțești oasele, te încrezi în primăvară cu emoții și vară lungă, că îți trântește soarta o viforniță de îți înghiață sufletul, rânjetul și lacrimile-n gene.

Îți mai rotești ochișorii cu venele pocnind după un semn de încălzire și vezi în zare câte o crăpătură în nori și râzi ca prostu’, optimist din născare, că de data asta ai scăpat de-a binelea și are să te fericească soarta numai cu vânticel blând și cald și, chiar de-o fi să plouă, are să fie ploaie duisoasă, parfumată, de vară, care-ți lasă părul curat și pielea hidratată.

Te așterni la start gata de fericire, dar încep să te usture picăturile înghețate și când te prinzi că-i țeapă, dai să fugi să te adăpostești pe unde mai construisei și tu vreun acoperiș solid, dar se despică norii și se pune vântul pe urlat și-ți saltă adăpostul înainte să mai apuci să te usuci puțin.

Pornești prin întuneric și orbecăi spre zile însorite, te dai puternic și independent de vreme și capricii și juri că ai să reziști până la primăvară și te trezești în lungă iarnă, mai ursuz decât te credeai în stare, gata să sari la gâtul oricărui călător norocos să fi trăit prin țări mai calde, care nu-ți înțelege angoasa și îți urlă heirupisme. Mă lași, băi, însoritule, cu străluciri în ochi și-n dinți, să mă târăsc în liniște prin viața mea înnourată? Ia, înghite-ți tu vederile cu palmieri și lasă-mă în burnița mea de trist, așteptând soarele propriu!

Pfff, dar care, dracu`, soare, băi, prietene care mi-ai mai rămas, că nu mai vrea să vină cu toate rugile din lume și parcă aud cum șuieră vântul pe la tocul geamurilor și nu știu ce să-mi mai pregătesc de apărătoare altceva în afară de ultimul vis care mi-a mai rămas că am să mor vara și am să prind din ea măcar câteva zile, să apuc să mă las pe spate și să mă relaxez și eu la căldurică bună mai mult de un minut fără să-mi fugă în cap norii de furtună!?

O oarecare zi perfectă

Standard

Miros de dimineață leneșă, când soarele ne intră cu forța în cameră printre jaluzelele întredeschise. Nu ai închis astea, mă răsfăț ca în fiecare dimineață când știu că ai și vrei să îmi dai tot timpul din lume. Păi, era rândul tău. Te schimonosești victorios, întorci spatele soarelui băgăcios, mă iei în brațe și îmi acoperi ochii. Vino încoace, liliacule! Lumea ar putea să se sfârșească acum și nu mi-ar păsa! Două ore de somn de dimineață în cele mai frumoase brațe din lume, la cel mai delicios piept din lume sunt destul să îmi încarce bateriile pentru o lună întreagă.

windowDormi?

Da.

Am făcut cafeaua.

Adu-mi!

Ce leneș! 

Ce bine! Te răsfăți ca în fiecare dimineață când știi că am și vreau să îți dai tot timpul din lume.

Ne amuzăm de pozele de weekend palpitant ale prietenilor și ne promitem că data viitoare mergem și noi cu ei. Te ador când râzi la serialul ăsta stupid, de parcă nu ai nicio grijă pe lume. Mă topesc când îți ridici brațul gata să îmi cuprindă umerii și ne afundăm în canapea, proaspăt treziți și mai leneși ca aseară.

Îmi înfășori eșarfa de trei ori și te pregătești să îi faci nod. E cald afarăăă!   Taci și suportă! Diseară ai să te plângi că te doare în gât. Lăsăm mașina să se răsfețe singură în soare. Pășim fără direcție pe alei reînviate. Cu tine râd din cele mai neînsemnate lucruri. E prea multă lume!

Cum poți să te miri de asta la fiecare masă!? Mă întrebi aparent deranjat de râsul meu nestăpânit când iar răsucești farfuria de trei ori până când îi găsești poziția perfectă. Îmi place când îmi întinzi obrazul la pupat ca să îmi răscumpăr greșeala.

Mâinile tale sunt mai mereu calde. Sărutul tău pe frunte e întotdeauna fericire. Lăsăm câteva stații de autobuz în spate și ne zgâim de mână la oameni și vitrine. Ne întoarcem acasă înfrigurați. Dăm vina pe orice și ne anunțăm prietenii că nu mai ieșim în seara asta. Umplem o cadă cu săruri și golim o sticlă de vin, povestind de parcă azi ne-am întâlnit pentru prima dată.

Închizi jaluzelele, doar era rândul tău. Ne trezim și mai târziu, de parcă avem și vrem să ne dăm tot timpul din lume. Cafeaua fără nicio grabă este atât, atât de bună!

Citești cu capul la mine în poală. Scriu că sunt fericită cu tine într-o zi oarecare.