Too little, too late

Standard

Sau de ce sa iti pierzi vremea intr-o relatie in care adesea te intrebi ce cauti, in care in fiecare zi iti promiti si iti promite ca va fi mai bine (sau altfel) si numeri asa cativa ani de sperante aiurea si dezamagiri constante, nu din vina lui sau a ei si nici din vina ta, dar cumva numai din vina voastra pentru ca nimeni, nici societatea, nici un anume individ nu va tine acolo cu un pistol la tampla. Si daca e acolo, sa traga dracului odata sa scapati usor, ca se pare ca nici unul din voi nu are atat sange in vene incat sa se ridice si sa plece, sa ia viata in piept din nou cu curaj, sa doarma singur noaptea o vreme si sa nu se simta ultimul om in gasca lui mare de oameni fericit cuplati cu altii care par sa le corespunda cum tu nu ai facut-o nimanui niciodata. Si, daca te uiti inapoi, nici nimeni nu pare sa-ti fi corespuns tie – numai cei care te-au parasit, si chiar si acolo ai gasit destul defecte ca sa reusesti sa vezi binecuvantarea din plecare si nicio greseala pe care sa o contorizezi la tine in caiet.

doiSinguratatea in doi este odioasa, cu mult, mult mai rea decat singuratatea…singur. Macar in cea din urma iti dai o sansa. In prima, tot ce faci este sa astepti – tu crezi ca astepti fie sa se indrepre lucrurile, fie sa apara cineva care sa iti dea lumea si kilometrajul peste cap (cat de des va intalniti treji in dormitor!?). Eu cred ca doar astepti sa mori, ca altceva ce poti face cand ai rutina mersului acasa in doi, fara doua vorbe de substanta, unul la volan, unul in dreapta sau de mana (reflex!) in autobuz, dansezi sincronizat si in bucatarie si la nunti, faci poze de weekend cu frunze aramii si texte gen „never happier” si te aplauda lumea toata pentru cat de bine iti iese fericirea.

Si apoi, noaptea, in pat, te zvarcolesti de frustrare si ai vise triste, dupa vise umede, dupa vise triste, dupa remuscari, dupa decizii de a pleca, dupa atacuri de panica, dupa teama de moarte singur si teama ca esti deja mort si decizi ca ai rapoarte importante de predat maine si ca mai bine dormi in pace si te mai gandesti in weekend sau cand pleaca el/ea la parinti si te trezesti dimineata iubind in continuare (sau din nou) la fel de tare celalalt zombi cu care imparti, obligat de context, patul potentialei tale fericiri transformat in lespede rece peste o relatie care, pur si simplu, nu e sa fie.

Ti-amintesti cum credeai ca o sa arate viata ta cand v-ati intalnit si ati inceput cu emotie sa va dati tarcoale? Cum arata acum fata de imaginea aia? (Daca nu ai trait nici macar asta, atunci chiar ca ai pornit prost!). Te-ai resemnat ca nu o sa atingi starea aia niciodata sau inca mai speri? Si daca mai speri, de ce nu faci ceva odata? Cati ani ai pierdut deja? Crezi ca e prea tarziu? Eu zic ca nu e cat inca iti mai dai seama ca ceva nu e cum trebuie sa fie. Nu exista „prea batran” ca sa incerci. Exista ori „prea prost”, ori „prea slab”. Nici tu, nici partenerul tau de viata (ce expresie sinistra in contextul asta, nu?) nu meritati asa o moarte prematura. Ti-aduci aminte cat de mult iti placea cand celuilalt ii sclipeau ochii de zambet? De cand nu ai mai vazut asta? Nu vrei sa il lasi sa mai incerce? Nu vrei sa ii mai dai o sansa? Dar tie?

Mai gandeste-te. Mobilizeaza-te! Fa raportul ala fara sa te mai uiti ca boul in monitor o ora inainte sa te apuci, stabileste intalnirea aia si vezi ce iese! Apoi bea o cafea tare dupa-amiaza si stai treaz si gandeste-te. Pune pe foaie, in excel, tine minte, numai stabileste ce vrei sa faci, de fapt. Odata pentru totdeauna…sau pana data viitoare. Si implementeaza (deh, corporatia si-a pus amprenta) – mai exact „Run, Tristule, Run!” catre o viata mai frumoasa, in care iti mai bate si tie inima, in care mai intarzii la birou, dar razi de mori numai in doi, in casa, facand nimic, fara „trebuie” si prea multe planuri, cu sperante si ce-o fi o fi, numai sa simti ca ai de ce sa te trezesti maine si, daca se intampla sa ajungi iar ca azi, ia-o de la capat ca nu ai de pierdut decat mohoreala zilelor fara perspectiva si noptile spasmodice in care te rugai sa nu se trezeasca celalt zombi si sa fie nevoie sa stati de vorba.

Fa-o cat mai repede. Nu exista „prea batran” ca sa incerci, dar s-ar putea ca mai tarziu sa nu mai poti face decat foarte putin pentru tine!

Reclame

Miracol de Craciun: te iau de nevastă

Standard

te iau de nevasta

Încep cu mărturisirea amară că, deși mai mult decât orice de Crăciunul ăsta mi-am dorit să îmi schimb statutul de la singură la logodită (asta pentru cei care nu utilizează facebook, dar a se citi corect socialmente “my status from single to engaged”), acest lucru nu mi s-a întâmplat. Dar mă mențin optimistă (în fine, încerc să mă mențin, deși e sala închisă, mama gătește bine și prietenii îmi sunt la munte, doi câte doi, cum cere eticheta).

Acum, roasă de invidia eșecului fix în miezul festivităților crăciunistice, când fără poleială “viața e pustiu”, mă răzbun pe tot ce prind proaspăt logodit cu tot veninul pe care sunt în stare să îl produc, că, na, în fond, dacă abia te-ai logodit, ce cauți să citești blogul ăsta și ce-ți mai pasă ție de ce zice lumea despre momentul tău magic?

Să nu uităm să excludem din dezbatere logodna din milogeală / pisălogeală când el cedează fie la rugamințile maică-sii (a lui, a ei, ce mai contează!?), fie la insistențele viitoarei-viitoare-neveste, că tot au vechime, blonda aia de la muncă pare să îl placă pe altul și nu prea îi mai răspunde la telefon, femeia pe care o iubește de fapt are un copil și mai așteaptă unul (și nu crede că e al lui) și, oricum, ăsta-i cursul vieții. Un soi de “de Crăciun fii mai bun”.

În plus, aș vrea să convenim, pentru ușurința exprimării și a citirii, că cererea vine de la el și acceptul de la ea, că statistic cam așa stau lucrurile și nu am văzut în pozele de anul ăsta decât inele pentru ea. Așadar, să dezbatem iubirea tânără, neîncercată, plină de speranță și grăbită să bifeze etape. Și cum nu prea e mare greutate în spate, sărbătorile din an tind să fie momentele perfecte de iubit. (Nu mă porniți cu Valentine’s Day, pe toți sfinții, vă rog!)

Deci, ce te pocnește tinere îndrăgostit să ajungi să crezi că pentru ea cadoul ideal anul ăsta, fix de Crăciun, este inelul de logodnă? E lipsa de bani? În sensul că oricum voiai să cazi în genunchi și s-o implori să-ți bucure fiecare ziulică până la moarte cu prezența ei și nu ți-a mai ajuns și de un fular? Vă cunoașteți atât de puțin încât nu știi ce-i place? Atunci ce te-a trăznit!? Nu vrei să mai aștepti să vezi dacă îți place femeia cu adevărat sau dacă și ea decide că numai șosetele tale vrea să le spele pentru tot restul vieții? Nu ai imaginație? Fucking google search “idei de cadouri pentru ea”!

Se spune că dragostea e oarbă și îți cam ia mințile, dar fă un efort de gândire – la imaginație am stabilit deja că mai lucrăm – tu îi oferi un ceainic și ea te cere de bărbat, cu ce accesoriu crezi tu că ar putea ea să facă asta…Deci, cum? Nu postezi pe facebook!? Nu-ți suni familia? Te gândești unde în altă parte să dormi la noapte? Păi, de ce? De ce? De ce?

Cu siguranță că ea o să îți arate că se bucură și e puțin probabil să spună nu (ori că vrea, ori de jenă) și te trezești prin martie cu planuri concrete, panică și replici de bădăran, de genul, “îmi pun lațul de gât, da’ măcar mănânc o mâncare caldă”. Au mai scăpat unele, săracele, numai ele știu cum, și au făcut la loc 1în1 din 2în1 ăsta, declarând inelul doar un simbol de iubire (cum ar trebui să fie) și…atât, „ATÂT” scris cu litere mari și ușurare. Adică, nu că nu aș vrea să fiu cu tine, dar dacă nu merge relația asta, măcar nu-mi ruina Crăciunul pentru câțiva ani de-acuma. Să mai prind și unul viitor în depresie, abia aștept să mă gândesc la fiecare „Moș Crăciun cu plete dalbe” la cum mi-am ratat eu fericirea că nu m-am măritat cu Gigel.

Ce s-a întâmplat cu bărbații? Nu era “cool” să nu vrei să te legi la cap și s-o lași să te alerge? Am devenit și mai superficiali? Până și logodna “se face” pe bandă, în grabă și pană de idei, doar tastând la POS? Nu dați cu pietre, cred în declarațiile sincere și în voința amândurora de a-și duce mai departe iubirea peste ani, dar prea a devenit un trend anul ăsta. La ce oare se așteaptă dătătorul de inel? „Miracol de Crăciun, mă ia și pe mine cineva!? Daaaaaaaaaa”

Dap, am sunat-o pe mama după Crăciun și i-am spus că nici anul asta nu mă mărit. E bine…gătește compulsiv.