Reclamație de țară!

Standard

Sunt stres, e clar, altfel nu le-aș mai lua așa în tragic! Dar mă tot întreb dacă mai scăpăm și nu creeeed 😦 Iaca de ce:

…O doamna scoate mănușile din buzunar când urca treptele de la metrou și, odată cu mănușile, ies și cad pe jos și câteva hârtii de 10 lei. Măresc un pic pasul, iau banii și sprintez frumos pe tocuri să prind femeia. O trag de mânecă, îi spun ce s-a întâmplat, dau banii și aud în spate din gașca de alți călători cu care am împărțit vagonul: “Ce proastă!”…

Mă contrariez preț de 3 minute, îmi urmez calea și…

…lipa lipa pe Polizu. La geamul nu-știu-cărei facultăți e acolo iese o altă doamnă. Eram fix în dreptul ei, se sperie și se trage înapoi de la fereastră. “La dracu’, știam eu că trebuia să mă machiez mai mult astăzi”, mă gândesc ușor dezamăgită, dar îmi urmez calea…Fac trei pași, aud în spate ceva care cade pe asfalt și mă întorc: coji de fistic, frate! Aruncate de “doamna” mea fix pe trotuar dintr-o sală de clasă…Și eu care credeam că ăla după care am alergat cu „v-a căzut ceva” să îi dau cutia de algocalmin, goală 😉 , “scăpată” pe jos, era nesimțit. A fost un finuț, după asta a băgat-o în buzunar…

…Să ne scoatem cazier. Ceva cercetare pe google, câteva telefoane ca să identificăm unde s-a mutat (provizoriu…de 2 ani) secția de poliție, încă 3 transferuri pe centrala poliției ca să aflăm programul, un drum la poșta după timbru (wtf! să îmi explice și mie cineva asta, vă rog!), să plătim tot aici o taxă de 10 lei cu o taxă de mandat de 5!, dar..na și, all set, to the police station. Șoarece în labirint și mai multe nu până la ghișeul (provizoriu…de doi ani) unde se depun actele, dar mai sunt 10 minute până la închidere și nu m-am învoit decât 10 minute de la birou, toate bune!

„Cine e Marian, soțul?” “Nu, tata.” “Păi și v-a plătit el?” “Nu, eu.” “Păi apare pe chitanță!” Shit, pe scurt, greșeală de copiere la poștă, toate datele bune, CNP și toate alea, dar numele lu’ tata și nicio șansă să mai iau acum cazier. “Mergeți la poștă (de la dracu’n praznic de unde am plecat fuga) să vă pună o ștampilă ca sunteți dumneavoastră”  (În frunte!? Doamne ferește!) “Chiar nu se poate?” „Altfel, eu sunt bun de plată!” 10 lei? Vi-i las aici, numai să nu iau drumul de la capăt, nu de alta, dar sigur nu imi iese în 3 minute! 10 lei și vreo 10 ochi iscoditori de domni în uniformă care nu prea înțelegeau cum rezolvă asta problema și m-am gândit să mă retrag înainte să mă aresteze pentru mită (mică!).

…Poșta…”Păi v-a folosit tata CNP-ul?” Mori!!! Scrie numele meu, pune ștampila și lasă-mă să plec! „Nu se poate așa, ați plătit la colega, ea a greșit” Bine, bine, dar să rezolvăm! Juma’ de oră, coadă, șefe și diriginte, oare putem cu pixul? „Vă dau eu un stilou?” “Ștampila cu data de azi sau cu data de ieri când a plătit? “Cred că de azi e ok” zic eu și mă rog! „Ba nu, de ieri, că ieri era Gigela și ea a greșit.” Alea, alea, nervi și mirare, dracu’ știe dacă mâine nu mă arestează pentru fraudă că am luat pe 9 ștampilă din 8 și oricum tata mi-a folosit CNP-ul și „nici n-ați fost atentă!”….deci…da…my bad!

Și, înainte să revin cu povești despre scuipați de pe Polizu (fascinant!) și facturile RDS, vă mai dau o poveste de acum 5 ani – epopeea RATB – Metrorex – cu mențiunea că era un copil “de împrumut”, de prin vecini, dar lipit de mine cu drag și bine că acum se plătește online!

Extrase editate dintr-o reclamație

“Am incercat astazi, X 2009, sa incarc abonamentul RATB+Metrorex la centrul RATB de la metrou X. Ni s-a spus ca nu functioneaza „aparatul pentru Metrorex” de 3 zile, sa merg jos la metrou pentru ca pot incarca acolo. La casieria metroului ni s-a comunicat ca nu se pot incarca abonamentele electronice acolo si sa ne intoarcem la doamna de la RATB careia sa ii comunicam ca este…”o mincinoasa, ca nu sunt in stare sa isi tina contabilitatea si ca de-aia nu dau abonamente”.

Am decis sa mergem la centrul RATB de pe Calea Y, imediat inainte de Pod. Si aici ni s-a spus ca nu se pot incarca abonamentele, numai ca, de data aceasta, motivul era altul: „Abonamentele Metrorex  se scumpesc si nu va putem da”. La intrebarea fireasca „de ce” ni s-a spus ca pur si simplu nu se poate si ca putem suna la numerele de telefon afisate in geam.

Noi si noi surprize…La telefon (021.whatever – aproximativ ora 13.15) a raspuns un domn care nu si-a spus numele , dar a mentionat ca este de la serviciul de relatii cu clientii. Ii spun problema si imi spune ca nu ma poate ajuta pentru ca domnia sa este de la serviciul de paza, dar ca pot suna la 9391. Aici, doamna (care ulterior, intrebata fiind, a spus ca se numeste C… C..) imi spune ca nu are ce sa faca, ca nu acolo trebuie sa sun, ci la 021.wherever. Explicand toata povestea si insistand sa gasim o solutie, doamna hotaraste ca poate intreba seful de tura („domnul Titi”) care spune ca „directiva” este ca azi nu se vand abonamente Metrorex la RATB pentru ca aceste abonamente se vor scumpi de maine. Evident, intreb de ce astazi nu putem cumpara la pretul actual si…niciun raspuns. Poate mai deranjat este ca doamna C… gaseste ca replica linistitoare: „Ce sa facem doamna?Asa e criza! Salariile sunt mai mici, platim mai mult, asa e peste tot!”. Am revenit in cateva minute cu un telefon la acelasi numar 9391 sa intreb de ce, daca „aceasta este directiva”, nu este afisat macar la centre (am verificat ulterior si pe site-uri si nu este afisat nimic) faptul ca nu se pot da abonamente (desi cred in continuare ca nu este firesc). Doamna a mai intrebat seful de tura, a sunat si domnia sa la 021.whatever, de unde i s-a spus sa sune la casierie, de unde a aflat si mi-a comunicat (apreciez faptul ca am fost sunata in cateva minute!) ca, intr-adevar, abonamentele Metrorex se scumpesc de maine, dar Metrorex nu a trimis o actualizare si nu se poate opera nimic in sistem (ce inseamna exact, nu stiu) si sa sun la Metrorex sa reclam.

In jur de 13.45 sun la Metrorex, la 9264, unde domnul care a raspuns imi spune ca „noteaza” reclamatia mea (fara sa ceara nume, adresa centre RATB, fara nimic…) pentru ca persoana responsabila sa tina legatura cu RATB sa fie verificata daca a facut-o si, daca nu, sa se ia masuri. Am inteles deja ca nu ma mai putea ajuta nimeni cu incarcarea abonamentului…Poate maine…Dar incantata ca ma poate ajuta cu reclamatia (care, desi nu imi doream, ramanea anonima) ii spun domnului ca as vrea numai sa se ia masuri ca pe viitor sa nu apara asfel de situatii, sa fim plimbati de la un centru la altul si de la un telefon la altul si „sa ma plimb pe jos intre statii ca sa imi cumpar un abonament si cu un copil mic dupa mine”. Raspunsul domniei sale, in spiritul cu care trebuia sa fiu deja obisnuita, a fost „Bine, azi e frumos afara si macar l-ati mai plimbat si pe ala micu’!”.

…Într-adevar! Cât de bine!…

Reclame