Relaxează-te, ”totul este sub control” e o utopie!

Standard

Așa. Să ne începem anul cu gânduri bune de…relaxare, lasa sa treacă, nimic nu poate fi cu adevărat controlat, lasa viața sa îți ofere surprizele ei ca o să o facă oricum și treci prin ea cu fruntea sus pentru ca oricum ce e să se întâmple, în mare, o să se întâmple și măcar sa ai atitudinea câștigătoare.

Ca la fiecare trecere de ani ne punem dorințe și ne facem planuri mărețe. Sau, dacă ești mai lucid (cunoscut și ca blazat) nu îți mai dorești nimic și aștepți sa treacă. Dar sa vorbim de cei care își fac planuri și șoptesc dorințe la 12 noaptea. Bai, poți! Poți să faci tot ce îți propui dacă vrei, numai ca s-ar putea sa nu îți iasă din prima, realist vorbind. S-ar putea sa încerci și sa ratezi de câteva ori pana te prinzi cum se face bine. S-ar putea sa intervina stelele și oamenii rai și lenea și sa te împiedice. Dar, na, nimeni nu a spus ca va fi ușor.

Punem presiune mare pe o singura noapte care, în sensul ei cel mai pamantesc, trece la fel ca toate celelalte. Ce o încarca de semnificatie suntem noi, optimisti declarati sau sub acoperire. Încarcam de valoare câteva ore din trecut și din viitor când tot ceea ce ar trebui sa însemne noaptea asta este, de fapt, ca a trecut încă un an cu experiențe care ar trebui să ne fi făcut mai intelepti și ca ni se mai da o șansa la un început a ceva ce ne dorim. Aceeași ca și ieri, numai ca ne place să ne dam termene. De aceea, dacă azi nu poți, e o zi la fel de buna și mâine pentru ca numai noi avem puterea sa incarcam zilele de semnificatie și valoare. Ele în sine sunt un dar de care, sanatosi și cu speranța, trebuie sa profitam oricând. Nu trebuie sa mai așteptam încă un an.

Nu știu câți dintre voi au avut noaptea pe care și-au dorit-o. Și dacă nu a fost așa, a fost mai buna? Mai rea? Cum trebuia să fie ca să fie „inceputul perfect”? Treaba e ca perfect nu e decât ciclul asta de zile și nopti, restul tine mult de noi și de cum vedem lucrurile, ce alegem să facem și cum alegem sa trecem prin ele. Cate inceputuri perfecte de an nu l-au lasat sa se termine ca dracu’ si cate inceputuri rele nu au demontat superstitia spre final?

Pentru ca socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din targ, pentru ca anul trecut aveai iubita în brațe și aseară nu mai era, pentru ca anul trecut erai singura și plansa și aseară l-ai găsit pe el, cel mai cel, pentru ca ai avut tot și ai pierdut tot sau pentru ca ți-a adus anul trecut succes după succes pana nu credeai ca mai poți sa duci fericire, pentru ca la anul habar nu ai cum o să fie, singura mea urare este sa nu uiți cine ești, sa fii echilibrat și armonios cu tine, sa nu te biciuesti, dar nici sa nu te lenevesti și sa fii relaxat și cu zâmbetul pe buze și în suflet. Toate vin și trec și ne formeaza atât cât și în felul în care le lasam.

Mi-am dorit sănătate pentru cei apropiați mie și sa ii meargă lui bine ca sa putem să mergem frumos mai departe, liniște pentru prietenii mei și putere pentru mine. Mi-am sărutat iubitul la 12 noaptea într-un context mai puțin perfect și am crezut în tot în clipa aia, în ciuda a orice. Seara nu a fost perfectă, dar nu a fost nici așa rea. Ca și anul trecut, ca și cel care tocmai a început. Am să ma schimb atât cât pot și cred ca e bine și am să greșesc de multe ori. Nu știu cât de plictisitoare ar fi perfectiunea, dar pana ajungem acolo tot nu o să aflam, așa ca să ne bucuram de zilele noastre imperfecte. Pentru ca încep. Pentru ca e un ger de îți crapa sufletul și te impietreste așa cum ieși pe ușa. Hai, ieși cu zâmbet larg, cel mult faci o laringita și trece, dar ridurile de pe frunte nu prea se trateaza pe bune pe termen lung.

photo

Am spart aseară un pahar și am încălcat deja o rezolutie. Dar v-am scris, nici nu stiam cand o sa se mai intample si nici nu pot sa promit. Nu ma dezmint. Cred în semne și apoi rad de ele. Sa vedeți și lacul înghețat din plan îndepărtat și stelutele de pe geam. Eu sunt la fel ca ieri, numai cumva mai…linistita. Cu o zi mai bătrâna, cu o noapte mai deșteapta. Oricum ar fi, sa nu treacă degeaba! Sa aveți un 2015 bun cu voi si armonios!

Reclame

Cine nu-și dorește nimic este invincibil

Standard

V-am promis ieri că azi vorbim despre așteptări și acum mi-e frică că aveți așteptări înalte de la o postare care poate riscă să vă dezamăgească. Dacă v-a plăcut ceva, probabil acum așteptați să citiți tot ceva bun. Dacă nu vă place, mă aștept să nu mai reveniți. Ce presiune! Ce de angoase!?

Cam așa stă treaba cu așteptările. Cu cât visezi să primești mai mult de la ceilalți, cu cât valorifici mai mult un om, o situație, o zi anume, cu atât îți cresc șansele să-ți plângi în pumni dezamăgirea și inocența spulberată de oameni și contexte care tind să te lase pe dinafară din varii motive.

Dacă ești un om care nu știe să se vândă (în familie, în societate, la birou) ești canditatul perfect pentru dezamăgitul supreme. Practic, tu crezi că ceilalți trebuie să știe tot ce-ți dorești și te aștepți să facă și mai mult. Nasol! Ți-ar prinde bine să te trezești, să nu mai aștepți și să ceri.

Bine, nici așa nu ești sigur că scapi de dezamăgiri. Dacă ceri și ți se râde în față? Dacă te lovești de un refuz? Dacă ți se spune „nu ești destul de bun pentru asta”? Nu știu cum o ia fiecare, dar eu consider că cerând și aflând, măcar știu ce crede partenerul meu de dialog, de muncă, de viață despre cât valorez eu. Și că ce are să îmi dea, dacă ceea ce cer eu este mai mult decât crede că merit, va fi fie din milă, fie prea puțin pentru mine.

Partea bună aici, însă, comparativ cu situația în care doar aștepți, este că poți să alegi – să rămâi și să mai încerci să-i convingi că meriți, să pleci și să fii mai bun pentru altcineva, altundeva sau să îți dai cât mai mult singur.

Este ca atunci când prietenul meu Adi a așteptat o bicicleta vreo patru „coronițe” și mai apoi vreo două premii (nu mai știe de care, oricum, timp de vreo șase ani. „Îți spun din experiență că nu sunt bune așteptările astea în anumite perioade din an. (Nici în altele, aș adăuga eu 🙂 ) Eu am așteptat! Până la urmă mi-am cumpărat-o singur. 🙂 😛 Așa că…ia atitudine!” 🙂

E ca atunci când de un 8 martie, un fost prieten îmi deschide ușa apartamentului cu zâmbetul larg și mândru de ce a realizat pentru mine: „Nu ți-am luat niciun cadou, dar am spălat vasele!” So damn cute! Nu sunteți geloase toate? Să vă aud! A rămas vreo neinvidioasă? E așteptarea corectă că te păcălește și are totuși o mică surpriză pentru tine? Ok, să încercăm varianta pesimistă în care chiar a uitat, dar o să coboare, când ești în baie, după o ciocolată obosită. Right? Wrong!

Adi sigur ar avea răspunsul bun la asta. 🙂

Corect și fără risc de inimă frântă ar fi fost să mă aștept ca, dacă mă port frumos restul anului, de ziua mea să pună la spălat o mașină de rufe ca supremă dovadă de atenție și apreciere. Și până și aici m-aș fi așteptat la prea mult, că a plecat mai devreme în lumea largă să fericească și alte femei cu așa gesturi cavalerești. Ce se aștepta el? Habar nu am, probabil să nu îl întreb unde a dormit în seara aia când a plecat de acasa de nervi provocați de partenera siderată. Eh, aici m-am deșteptat. Am înțeles și nu am facut-o.

E ca atunci când prietenul meu Dani se aștepta ca după ani de așteptare și întâlniri pe furiș, ea, aceea, un pic măritată și abia scăpată de schimbat pamperși, să facă cum i-a promis și să își urmeze iubirea. Unica. Nemăsurata. Aia fără de care simți că nu mai are rost să trăiești. Și, pentru că ea, aceea, se aștepta să fie mai ușoară vina, a mai petrecut vreo câteva Crăciunuri în brațele soțului „accidental” până să decidă să-l lase liber pe Dani. Vă așteptați că a trait fericită în familia care i-a fost dată, da? Și că i-a venit mintea sau responsabilitatea la cap.

Adi? 🙂

Mda, oarecum, a reușit în sfârșit să îl găsească pe EL, pe acela, pe unicul. Nu e Dani! El se așteaptă să o uite. Și ea așteaptă să se decidă de vreo doi ani.

Man Jumping Through HoopCam așa stă treaba cu așteptările. Ceilalți îți for oferi numai ce vor, când vor, dacă vor. Degeaba le ceri și te aștepți să facă mai mult.

Calea sigură să nu ți-o iei în freză este să nu îți mai dorești nimic. Cine nu-și dorește nimic este invincibil. Practic, cine e mort nu mai poate muri încă odată.

Ne-am înțeles? E clar? Decât să suferi, mai bine nu te mai aștepta la nimic.! Eventual doar la rău. Ah, și să mori pe bune!

Citește și Aproape, dar niciodată acolo

Miracol de Crăciun: te iau de nevastă

Un an nou minunat!

Standard

2013

Dragii mei,

Se cade să începem anul cu speranță, urați de cei dragi, îmbrațișați de cei iubiți, scuturați de toate neajunsurile anului tocmai încheiat, gata să ne trăim prezentul la intensitate maximă și să facem toate lucrurile pe care nu am apucat să le facem în cei ’cât are fiecare’ ani de viață de până acum.

Singuri, în mulțime mică sau în mulțime mare, cu toții ne-am înflăcărat în miez de noapte, animați de dorința de a fi mai buni în anul care vine. Anul ăsta chiar am să schimb ceva! Am speriat necazurile cu pocnitori și cioburi de pahare, am ars neîmplinirile până la scrum și am aprins cerul în milioane de dorințe și de speranțe, cât să ne ajungă de putere să trecem prin ce ne e dat tot anul până la un viitor nou început ce are să ne fie dăruit.

Începem anul visând că toate lucrurile se vor întâmpla exact așa cum ne dorim, că toți cei din jur ne tratează exact așa cum vrem noi să o facă, că vom fi, în sfârșit, văzuți așa cum ne vedem noi, că îi avem mereu alături pe cei ce ne sunt dragi, că anul ăsta vom primi cadourile dorite, că playlistul se desfășoară, de data asta, de parcă ar fi făcut de noi înșine, că ni se spun exact vorbele pe care tânjim să le auzim, că noi întrunim toate datele, că avem mai tot, că strălucim, că e anul nostru!

Și vă doresc, așa cum îmi doresc și mie, să se întâmple exact așa! Dar vă mai doresc și să reușiți să vă împliniți voi dorințele una câte una, să nu cedați presiunii demarajului perfect, pentru că lucrurile nu se întâmplă mereu așa cum ne dorim și minunile nu ne vin întotdeauna în forme ușor de recunoscut pentru noi – și știu că nu vă spun nimic nou cu asta. Vă doresc să treceți ușor peste dezamăgiri dacă le întâlniți, să râdeți mult în fiecare zi, să râdeți și de necaz, să aveți putere să vă scuturați și să mergeți mai departe orice ar fi, să nu vă simțiți niciodată singuri, să fiți sănătoși tot anul, să faceți fapte bune, să dormiți mereu împăcați, să aveți parte de multă iubire și susținere! Vă doresc să vă iasă!

Și nu vă învinovățiți prea tare dacă v-ați propus 365 de zile perfecte și astăzi ați cam pierdut timpul. Da, ziua perfectă să îți începi viața așa cum ți-o dorești este chiar astăzi, dar ziua perfectă poate să fie chiar dacă nu faci decât să lenevești ( 🙂 ce încântare!), atât timp cât asta e tot ce îți dorești să faci. Astăzi încă ai voie să îți aduni puterile, să îți rafinezi dorințele înălțate spre cer în seara trecută, să îți compui povestea mai adunată, mai realistă și mai puțin egoistă a anului tocmai început.

Iar dacă știi deja ce vrei să faci, chiar dacă ești departe de ceea ce vrei să obții, nu sta să aștepți, ridică-te și fă-ți un plan, un plan concret despre cum să ajungi acolo. Și speră! Ziua perfectă este cea în care țeși din speranță, planuri și acțiune un covor de viitoare multe alte zile perfecte pe care să pășești cu încredere în lucrurile numai bune care ți se vor întâmpla de acum încolo.

Astăzi avem dreptul, nu obligația, să o luăm de la capăt.

Un an nou minunat!

Juramant

Standard

 

“Frumoasa si senina, luminoasa si incatatoare conduci nestiutoare

fiecare pas al trairii mele.”

“Prezent si puternic, optimist si cald sustii nestiutor fiecare pas al trairii mele.”

 

Nimic pe lume nu iti seamana si nimic nu poate sa te inlocuiasca. Departe sau langa mine, simt fara tagada puterea atingerii noastre intregi si ma ghidez cu sufletul impacat dupa cararea dorintelor tale. Nu te gasesc in fiecare lucru si nu te doresc in fiecare clipa – tu esti cu mine oricand si oricum si nu te simt departe decat cand, fara chibzuinta, renunt sa am credinta in taina ce ne leaga. 

 

Te vad si imi face bine. Iti vorbesc si ma linistesc. Te tin de mana si am incredere.

Te vad si ma linistesc. Iti vorbesc si am incredere. Te tin de mana si imi face bine.

Te vad si am incredere. Iti vorbesc si imi face bine. Te tin de mana si ma linistesc.

 

Eu nu am nevoie de tine. Nu ma mana in povestea noastra mai mult decat dorinta de a iti face bine, sunt langa tine pentru ca ma lasi sa iti stau alaturi si vreau sa iti stau alaturi pentru ca iti place sa fii cu mine. Te caut numai acolo unde stiu ca esti si nu sper sa gasesc linistea apropierii noastre decat langa tine. Imi porti de grija si te simt in juru-mi si nu e nimic sa imi dea mai multa putere. 

 

Stii ca poti trai fara mine – de ce sa vrei sa renunti la tine?

Stiu ca pot trai fara tine – de ce sa vreau sa renunt la mine?

 

Mergi si asteapta-ma oriunde tintesti sa ajungi. Calauzeste-ma si arata-mi unde vrei sa fiu. Descopera frumosul nadejdilor mele si asaza-te cuminte in casa viitorului nostru. Indraznesti si visezi alaturi de mine si iti dau toata forta sa ma ridici. Cad si renunt cand imi lipseste speranta si imi dai toata tihna sa ma regasesc.

 

Te vad si imi face bine. Iti vorbesc si ma linistesc. Te tin de mana si am incredere.

Departe sau langa mine, simt fara tagada puterea atingerii noastre intregi si ma ghidez cu sufletul impacat dupa cararea dorintelor tale.