Cine nu-și dorește nimic este invincibil

Standard

V-am promis ieri că azi vorbim despre așteptări și acum mi-e frică că aveți așteptări înalte de la o postare care poate riscă să vă dezamăgească. Dacă v-a plăcut ceva, probabil acum așteptați să citiți tot ceva bun. Dacă nu vă place, mă aștept să nu mai reveniți. Ce presiune! Ce de angoase!?

Cam așa stă treaba cu așteptările. Cu cât visezi să primești mai mult de la ceilalți, cu cât valorifici mai mult un om, o situație, o zi anume, cu atât îți cresc șansele să-ți plângi în pumni dezamăgirea și inocența spulberată de oameni și contexte care tind să te lase pe dinafară din varii motive.

Dacă ești un om care nu știe să se vândă (în familie, în societate, la birou) ești canditatul perfect pentru dezamăgitul supreme. Practic, tu crezi că ceilalți trebuie să știe tot ce-ți dorești și te aștepți să facă și mai mult. Nasol! Ți-ar prinde bine să te trezești, să nu mai aștepți și să ceri.

Bine, nici așa nu ești sigur că scapi de dezamăgiri. Dacă ceri și ți se râde în față? Dacă te lovești de un refuz? Dacă ți se spune „nu ești destul de bun pentru asta”? Nu știu cum o ia fiecare, dar eu consider că cerând și aflând, măcar știu ce crede partenerul meu de dialog, de muncă, de viață despre cât valorez eu. Și că ce are să îmi dea, dacă ceea ce cer eu este mai mult decât crede că merit, va fi fie din milă, fie prea puțin pentru mine.

Partea bună aici, însă, comparativ cu situația în care doar aștepți, este că poți să alegi – să rămâi și să mai încerci să-i convingi că meriți, să pleci și să fii mai bun pentru altcineva, altundeva sau să îți dai cât mai mult singur.

Este ca atunci când prietenul meu Adi a așteptat o bicicleta vreo patru „coronițe” și mai apoi vreo două premii (nu mai știe de care, oricum, timp de vreo șase ani. „Îți spun din experiență că nu sunt bune așteptările astea în anumite perioade din an. (Nici în altele, aș adăuga eu 🙂 ) Eu am așteptat! Până la urmă mi-am cumpărat-o singur. 🙂 😛 Așa că…ia atitudine!” 🙂

E ca atunci când de un 8 martie, un fost prieten îmi deschide ușa apartamentului cu zâmbetul larg și mândru de ce a realizat pentru mine: „Nu ți-am luat niciun cadou, dar am spălat vasele!” So damn cute! Nu sunteți geloase toate? Să vă aud! A rămas vreo neinvidioasă? E așteptarea corectă că te păcălește și are totuși o mică surpriză pentru tine? Ok, să încercăm varianta pesimistă în care chiar a uitat, dar o să coboare, când ești în baie, după o ciocolată obosită. Right? Wrong!

Adi sigur ar avea răspunsul bun la asta. 🙂

Corect și fără risc de inimă frântă ar fi fost să mă aștept ca, dacă mă port frumos restul anului, de ziua mea să pună la spălat o mașină de rufe ca supremă dovadă de atenție și apreciere. Și până și aici m-aș fi așteptat la prea mult, că a plecat mai devreme în lumea largă să fericească și alte femei cu așa gesturi cavalerești. Ce se aștepta el? Habar nu am, probabil să nu îl întreb unde a dormit în seara aia când a plecat de acasa de nervi provocați de partenera siderată. Eh, aici m-am deșteptat. Am înțeles și nu am facut-o.

E ca atunci când prietenul meu Dani se aștepta ca după ani de așteptare și întâlniri pe furiș, ea, aceea, un pic măritată și abia scăpată de schimbat pamperși, să facă cum i-a promis și să își urmeze iubirea. Unica. Nemăsurata. Aia fără de care simți că nu mai are rost să trăiești. Și, pentru că ea, aceea, se aștepta să fie mai ușoară vina, a mai petrecut vreo câteva Crăciunuri în brațele soțului „accidental” până să decidă să-l lase liber pe Dani. Vă așteptați că a trait fericită în familia care i-a fost dată, da? Și că i-a venit mintea sau responsabilitatea la cap.

Adi? 🙂

Mda, oarecum, a reușit în sfârșit să îl găsească pe EL, pe acela, pe unicul. Nu e Dani! El se așteaptă să o uite. Și ea așteaptă să se decidă de vreo doi ani.

Man Jumping Through HoopCam așa stă treaba cu așteptările. Ceilalți îți for oferi numai ce vor, când vor, dacă vor. Degeaba le ceri și te aștepți să facă mai mult.

Calea sigură să nu ți-o iei în freză este să nu îți mai dorești nimic. Cine nu-și dorește nimic este invincibil. Practic, cine e mort nu mai poate muri încă odată.

Ne-am înțeles? E clar? Decât să suferi, mai bine nu te mai aștepta la nimic.! Eventual doar la rău. Ah, și să mori pe bune!

Citește și Aproape, dar niciodată acolo

Miracol de Crăciun: te iau de nevastă

Reclame