Știam odată. Nu-i așa că știam?

Standard

La cererea publicului cititor (ceilalți nu au înțeles mare lucru), continuăm exercițiile de memorie cu experiența nefericită de viață a altor cuvinte năpăstuite de uitarea celor infectați cu nepăsare și care se folosesc de ele cu nesăbuință, fără să le pese dacă le fac bucăți când ele se vor întregi sau dacă le unesc cu forța de altele lângă care nu prea își doresc să stea atât de aproape. Numai cu antrenament putem să combatem virușii și să ne păstrăm sănătoși.

Mi-aduc aminte (din nou, vag) că pe vremea mea scriam că nu e nici o problemă  și nici un cuvânt greșit pe foaie, până când, fără niciun avertisement s-au hotărât personajele astea că nu vor să mai stea nicio zi despărțite și că, de la acel moment încoace, ne place sau nu, trebuie să le invităm peste tot numai și numai împreună. Mie nu îmi place prea mult de ele așa, arată ridicol, dar, până nu li se pronunță oficial divorțul, cel puțin în comunicarea publică, aleg să le respect statutul oficial – împreună.

Dar să vedeți întâmplare! Dacă sunt alianțele de mai sus de vină sau nu, nu știu, însă s-au trezit o grămadă de răzvrătiți, geloși și invidioși care au decis să spargă case acolo unde cred ei că pot și o fac fără milă. Așadar, săracele și sensibilele vreo și vreun sunt tot mai des rupte în două de cratime neavenite, deși doar vre-o minte bolnavă se apucă să facă rău celor cărora le este bine așa și doar vre-un nebun insistă să pună distanță între cei fericiți să stea împreună.

Tot pe vremea mea scriam sînt încîntată să te văd. Dacă nu ne-au prin schimbările Academiei Române în școală, probabil că sîntem încîntați să scriem la fel în continuare. Însă, numai pentru informarea noastră, suntem deschiși și acceptăm, cu sau fără încântare, că lucrurile se mai schimbă prin interior. Însă niciodată, dar niciodată nu trebuie să le rotunjim gratuit cu â-uri pe la capete pentru a NU urâ și pentru a NU ântina inutil limba care ne e dată spre folosință. De ce? Probabil pentru că unii nu au nimic mai bun de făcut pe lume decât să-i apere, imbecili, estetica. Mă rog, treaba lor, facem și noi ce putem. Ce, nu ne înțelegem? Iată că ne înțelegem! Ah, dar ziceam că suntem deschiși…

A crea te înnobilează, dar este o nebuloasă, asta e clar! Nu contest, e greu, dar mi-am reamintit o regulă simplă – dacă vrei să creezi și să îți iasă bine, nu trebuie decât să lucrezi de la această bază și să construiești treptat, cu cap. Nu ne mai facem astfel probleme cu niște cupluri de e capricioase – mai exact, a crea și a lucra funcționează cam la fel – lucr(ez), deci cre(ez); lucr(ăm), deci cre(ăm), vrei să lucr(ezi), vrei să cre(ezi) – ne-am înțeles?

Se cam înnorează în capul meu ori de câte ori realizez că uit un lucru atât de simplu ca acesta: dacă sunt din în+nor, în+nobil, în+noapte, atunci se împerechează bucuroși n și n. Sunt pretențioși și discreți, însă, pentru că nu îi mai vezi deloc împreună dacă se înseninează.

Mi-am notat pe o foaie și o am la vedere, ca să nu mai uit vreodată, că „înainte de B și P se pune întotdeauna M (nu N, dacă se mai întreabă cineva care era alternativa). Și subiectul ăsta e încheiat!

Nu citesc niciodată ceea ce scriu înainte de publicare. Știu, nu e bine, însă încep să corectez asta. Altfel, riști să fii ridicol, să devii subiect de batjocură și ce rost are când poți să previi asta atât de ușor? Nu fi leneș și nu deveni ignorant! Pentru că uităm, asta este, uităm, iar dacă știm că așa este și începem să ne punem întrebări, mai bine mai citim o dată sau de două ori. Odată, când încă aveam ținere de minte, era mai simplu!

Of, cum să facem, cum să facem? Propun post-it-urile dacă nu ne mai împăcăm cu cărțile groase pentru că nu cred că pastilele de memorie ne mai ajută pe teren neted. Revin cu cererea din articolul precedent – ajutați-mi (nu, nu, nu e cu două liniuțe, am scris corect!) în continuare memoria, vă rog! Uitasem cu desăvârșire de vre-o.

Citește și:

Mama noastră de uituci!

Bună dimineața! Știi?

Virgulesc, deci respir!

Reclame