Scrisoare deschisă pentru cel pe care nu l-am iubit destul

Standard

Celui pe care nu l-am iubit destul: Îmi pare rău! Îmi pare rău de atâtea lucruri!

Îmi pare rău că te-am făcut să suferi. Cum și de ce am făcut asta…? Se pare că numai asta pot să fac cu talent. Lucruri care pentru mine nu înseamnă nimic pot crea valuri uriașe de trăiri în sufletul persoanei care mă iubește. Ce păcat de atâtea diferențe care au împiedicat lucrurile frumoase pe care le-am simțit să se vadă așa cum au fost! Și ce păcat de atâtea certuri și inutile explicații!
Îmi pare rău de mirarea mea de fiecare dată. Îmi pare rău că nu am putut să cred lucrurile spuse și sentimentele care-ți determinau reacții pe care nu le înțelegeam. Îmi pare rău că am realizat mereu prea târziu că ceea ce mi-am dorit întotdeauna să-mi stea alături era acolo langa mine, doar că în altă formă, cu alte trăsături decât îmi imaginasem eu. Am greșit pentru că încă așteptam și căutam…și nu trebuia să mai fac asta. Am greșit că nu ți-am dat timp.

Am încercat să DEvalorizez relația noastră…Nu îmi asum nicio vină pentru sentimentele pe care le-am trezit, dar îmi asum toată vina pentru modul în care am reacționat. De ce, nici nu mai contează. Fiecare este responsabil și mereu vinovat de comportamentul său și de deciziile luate.

Ca să nu-ți explic nimic am țipat doar că am multă treabă, că sunt obosită și că îmi trebuie liniște. Cu tine a fost ușor. Tot ce puteai să faci era să mă critici pentru asta. Ca să nu mă pierzi, mă lăsai. Lucrurile nu erau nici pe departe atât de grave încât să pleci. Iar eu persistam în blocaje pe care nu am putut să le explic și pentru care am inventat motive tâmpite – nu am vrut să îți spun niciodată că nu e treaba mea cum te simți, eu nu așa simțeam, dar nu aveam putere să îți trăiesc și ție nesiguranțele.

Passengers Entering Subway TrainEu nu am așteptat luni de zile un sărut și o îmbrățișare…Mie mi-a fost ușor. Dar când au venit le-am oferit cu teamă și neîncredere. Pot să fac asta atât de ușor când nu îmi pasă…Dar cu tine nu mi-a fost ușor pentru toate motivele înșirate mai sus și pentru că mi-a fost teamă să îți explic cum am să te rănesc, că te văd suferind și nu e nimic ce pot să fac să împiedic momentul…să nu rănesc pe cineva, să nu fiu eu rănită, să nu fie nevoie să explic sau să accept, să nu mai trec iar prin procese de selecție din care ori să fiu eu cea mai bună, prea bună, cu toate calitățile din lume, dar să nu ofer niciodată acea siguranță, ori prea puțin, ne-destul, prea acolo, dar să nu fiu niciodată o opțiune valabilă.

Pentru că am văzut numai sfârșitul, am greșit foarte mult. Pentru că am fost prea atentă cu mine am greșit foarte mult. M-am gândit la mine cu tot nimicul pe care îl aveam în jur, dar nu voiam să îl pierd, și nu m-am bucurat din plin de momentele care îmi erau oferite mie și atât, fără nicio altă încărcătură.

Îmi pare rău pentru tot ce am făcut pentru că, intenționat sau nu, ne-a adus aici, în momente în care eu pot să dorm și tu nu, în care eu mă mir de ce am putut stârni și îmi hrănesc, chiar dacă cu rușine, orgoliul, iar tu suferi. Am fost acolo, nu mai vreau să fiu și mă urăsc că am creat eu atâta durere, ceva ce nu mi-am dorit niciodată. Pentru toate astea îmi pare rău și-mi cer iertare!

Ai dreptate, eu nu simt la fel. Nu o să mă opresc niciodata sa spun „te iubesc”, pentru că simt asta, dar nu la fel ca tine. Și nu a fost corect să ți-o spun fără note de subsol, când ele existau. Știam, dar am crezut sau mi-am dorit să pot să mă îndrăgostesc, dar, și dacă am avut vreo pornire, mi-am dat repede filmul înapoi la dățile în care asta s-a sfărșit rău. Și am ales să aștept să mi se întâmple, perfect, surprinzător, nu să o decid.

Regret ce am făcut pentru cât de mult rău am provocat. Altfel, am dat din mine numai când te-am sărutat pe tine…nu am dat tot, dar am dat mult…Nu știu ce a fost și ce o să mai fie. Singurul lucru pe care îl doresc acum este să pot să fac cumva să șterg tot răul pe care l-am făcut și să alin într-un fel sau altul durerea provocată. Mint. Îmi doresc mai mult. Mai vreau să mă îndrăgostesc și eu și să uiți, să nu îți fi provocat sechele, să mai poți!

Nu sunt o „statuie frumoasă”, nu sunt „un înger”, nu sunt eu „femeia”…sunt atât de departe de toate astea. Simt și am nevoie de cineva numai pentru mine. Ce a ieșit de aici!? Sunt un om simplu, cu câte greșeli și rele implică asta, cu câte lucruri frumoase și cu câtă căldură implică asta. Pot să fac mult rău, pot să fac mult bine…Nu mereu e intenționată nici una, nici alta.

Îmi pare rău! M-am jucat o vreme, apoi nu am mai știut ce să fac…Dar, indiferet de ce am făcut-o eu, tu nu meritai…Și îmi pare foarte rău!…Am fost prea sus și am căzut.

Reclame

Tot ce ne dorim și ce ne face bine!

Standard

Am fost certată că m-am luat cu altele și am cam rărit postările și mai ales că nu am transmis o urare de 8 martie.

😦 Iertare! Dar mă revanșez!

Poftiți! Știu ca o să poftiți :)) Ascultați până la capăt și apoi la treabă!

Tema serii (după ce am fost pe la mame) și urarea mea pentru voi toate…și toți: un vin roșu (…două) și…

Yum! La multi ani! 😉

O oarecare zi perfectă

Standard

Miros de dimineață leneșă, când soarele ne intră cu forța în cameră printre jaluzelele întredeschise. Nu ai închis astea, mă răsfăț ca în fiecare dimineață când știu că ai și vrei să îmi dai tot timpul din lume. Păi, era rândul tău. Te schimonosești victorios, întorci spatele soarelui băgăcios, mă iei în brațe și îmi acoperi ochii. Vino încoace, liliacule! Lumea ar putea să se sfârșească acum și nu mi-ar păsa! Două ore de somn de dimineață în cele mai frumoase brațe din lume, la cel mai delicios piept din lume sunt destul să îmi încarce bateriile pentru o lună întreagă.

windowDormi?

Da.

Am făcut cafeaua.

Adu-mi!

Ce leneș! 

Ce bine! Te răsfăți ca în fiecare dimineață când știi că am și vreau să îți dai tot timpul din lume.

Ne amuzăm de pozele de weekend palpitant ale prietenilor și ne promitem că data viitoare mergem și noi cu ei. Te ador când râzi la serialul ăsta stupid, de parcă nu ai nicio grijă pe lume. Mă topesc când îți ridici brațul gata să îmi cuprindă umerii și ne afundăm în canapea, proaspăt treziți și mai leneși ca aseară.

Îmi înfășori eșarfa de trei ori și te pregătești să îi faci nod. E cald afarăăă!   Taci și suportă! Diseară ai să te plângi că te doare în gât. Lăsăm mașina să se răsfețe singură în soare. Pășim fără direcție pe alei reînviate. Cu tine râd din cele mai neînsemnate lucruri. E prea multă lume!

Cum poți să te miri de asta la fiecare masă!? Mă întrebi aparent deranjat de râsul meu nestăpânit când iar răsucești farfuria de trei ori până când îi găsești poziția perfectă. Îmi place când îmi întinzi obrazul la pupat ca să îmi răscumpăr greșeala.

Mâinile tale sunt mai mereu calde. Sărutul tău pe frunte e întotdeauna fericire. Lăsăm câteva stații de autobuz în spate și ne zgâim de mână la oameni și vitrine. Ne întoarcem acasă înfrigurați. Dăm vina pe orice și ne anunțăm prietenii că nu mai ieșim în seara asta. Umplem o cadă cu săruri și golim o sticlă de vin, povestind de parcă azi ne-am întâlnit pentru prima dată.

Închizi jaluzelele, doar era rândul tău. Ne trezim și mai târziu, de parcă avem și vrem să ne dăm tot timpul din lume. Cafeaua fără nicio grabă este atât, atât de bună!

Citești cu capul la mine în poală. Scriu că sunt fericită cu tine într-o zi oarecare.

Azi ne veselim!

Notă

spring lightSă ne spargem ochii de culori, ignorăm oamenii prea acri ca să se mai bucure de mărțișor, zâmbet (fie și forțat, că se prinde), a ieșit în sfârșit soarele și învățăm numai lecții bune unii de la alții!

(Revenim cu depresiile într-o zi oarecare 😉 )