Cine nu-și dorește nimic este invincibil

Standard

V-am promis ieri că azi vorbim despre așteptări și acum mi-e frică că aveți așteptări înalte de la o postare care poate riscă să vă dezamăgească. Dacă v-a plăcut ceva, probabil acum așteptați să citiți tot ceva bun. Dacă nu vă place, mă aștept să nu mai reveniți. Ce presiune! Ce de angoase!?

Cam așa stă treaba cu așteptările. Cu cât visezi să primești mai mult de la ceilalți, cu cât valorifici mai mult un om, o situație, o zi anume, cu atât îți cresc șansele să-ți plângi în pumni dezamăgirea și inocența spulberată de oameni și contexte care tind să te lase pe dinafară din varii motive.

Dacă ești un om care nu știe să se vândă (în familie, în societate, la birou) ești canditatul perfect pentru dezamăgitul supreme. Practic, tu crezi că ceilalți trebuie să știe tot ce-ți dorești și te aștepți să facă și mai mult. Nasol! Ți-ar prinde bine să te trezești, să nu mai aștepți și să ceri.

Bine, nici așa nu ești sigur că scapi de dezamăgiri. Dacă ceri și ți se râde în față? Dacă te lovești de un refuz? Dacă ți se spune „nu ești destul de bun pentru asta”? Nu știu cum o ia fiecare, dar eu consider că cerând și aflând, măcar știu ce crede partenerul meu de dialog, de muncă, de viață despre cât valorez eu. Și că ce are să îmi dea, dacă ceea ce cer eu este mai mult decât crede că merit, va fi fie din milă, fie prea puțin pentru mine.

Partea bună aici, însă, comparativ cu situația în care doar aștepți, este că poți să alegi – să rămâi și să mai încerci să-i convingi că meriți, să pleci și să fii mai bun pentru altcineva, altundeva sau să îți dai cât mai mult singur.

Este ca atunci când prietenul meu Adi a așteptat o bicicleta vreo patru „coronițe” și mai apoi vreo două premii (nu mai știe de care, oricum, timp de vreo șase ani. „Îți spun din experiență că nu sunt bune așteptările astea în anumite perioade din an. (Nici în altele, aș adăuga eu 🙂 ) Eu am așteptat! Până la urmă mi-am cumpărat-o singur. 🙂 😛 Așa că…ia atitudine!” 🙂

E ca atunci când de un 8 martie, un fost prieten îmi deschide ușa apartamentului cu zâmbetul larg și mândru de ce a realizat pentru mine: „Nu ți-am luat niciun cadou, dar am spălat vasele!” So damn cute! Nu sunteți geloase toate? Să vă aud! A rămas vreo neinvidioasă? E așteptarea corectă că te păcălește și are totuși o mică surpriză pentru tine? Ok, să încercăm varianta pesimistă în care chiar a uitat, dar o să coboare, când ești în baie, după o ciocolată obosită. Right? Wrong!

Adi sigur ar avea răspunsul bun la asta. 🙂

Corect și fără risc de inimă frântă ar fi fost să mă aștept ca, dacă mă port frumos restul anului, de ziua mea să pună la spălat o mașină de rufe ca supremă dovadă de atenție și apreciere. Și până și aici m-aș fi așteptat la prea mult, că a plecat mai devreme în lumea largă să fericească și alte femei cu așa gesturi cavalerești. Ce se aștepta el? Habar nu am, probabil să nu îl întreb unde a dormit în seara aia când a plecat de acasa de nervi provocați de partenera siderată. Eh, aici m-am deșteptat. Am înțeles și nu am facut-o.

E ca atunci când prietenul meu Dani se aștepta ca după ani de așteptare și întâlniri pe furiș, ea, aceea, un pic măritată și abia scăpată de schimbat pamperși, să facă cum i-a promis și să își urmeze iubirea. Unica. Nemăsurata. Aia fără de care simți că nu mai are rost să trăiești. Și, pentru că ea, aceea, se aștepta să fie mai ușoară vina, a mai petrecut vreo câteva Crăciunuri în brațele soțului „accidental” până să decidă să-l lase liber pe Dani. Vă așteptați că a trait fericită în familia care i-a fost dată, da? Și că i-a venit mintea sau responsabilitatea la cap.

Adi? 🙂

Mda, oarecum, a reușit în sfârșit să îl găsească pe EL, pe acela, pe unicul. Nu e Dani! El se așteaptă să o uite. Și ea așteaptă să se decidă de vreo doi ani.

Man Jumping Through HoopCam așa stă treaba cu așteptările. Ceilalți îți for oferi numai ce vor, când vor, dacă vor. Degeaba le ceri și te aștepți să facă mai mult.

Calea sigură să nu ți-o iei în freză este să nu îți mai dorești nimic. Cine nu-și dorește nimic este invincibil. Practic, cine e mort nu mai poate muri încă odată.

Ne-am înțeles? E clar? Decât să suferi, mai bine nu te mai aștepta la nimic.! Eventual doar la rău. Ah, și să mori pe bune!

Citește și Aproape, dar niciodată acolo

Miracol de Crăciun: te iau de nevastă

Reclame

8 gânduri despre &8222;Cine nu-și dorește nimic este invincibil&8221;

  1. eu tot am sa revin 🙂 pentru ca te sustin in tot ceea ce faci. Astfel poate se mai trezesc si unii, sa mai iasa din lumea viselor. Trebuie sa inteleaga ca tot ceea ce au este prezentul ci nu masina din garaj, contul din banca, femeia de acasa etc, ai fix ceea ce ai in momentul prezent, cum eu acuma am un telefon in mana si un gand bun pentru tine.
    Apoi desigur reusind sa constientizezi asta celelalte apar fara efort, ex: Echart Tolle la un moment prezent cand a constientizat treaba asta el nu a avut decat gandul ca sa scrie o carte Puterea prezentului, care mai apoi a ajuns best saler si au venit si banii, si faima etc .
    Dar pentru asta iti trebuie curajul de a iti asculta intuitia, ea este singurul tau prieten care e mereu langa tine si iti spune ce sa faci.
    Monica din partea numai ganduri bune si poti sa ii zici in continuare pentru ca le zici bine.
    o zi frumoasa si linistita sa ai.

  2. candrei10

    L-am citit de 3 ori ca sa incerc sa inteleg sensul povestirii, n-am reusit. Ii lipsesc parti din istoria celor 2 relatii sau poate ca sunt in istoria blogului si nu le-am citit inca.
    Oricum idea unui invincibil mort nu este deloc atragatoare pentru mine.
    Este adevarat ca fiecare rana lasata de o despartire e dureroasa, dar eu o prefer in locul unei linisti perpetue.
    http://www.povesticutalc.ro/povesti-Inima-Perfecta.html – imi place foarte mult si cred ca ne poate sugera o alegere in viata.

    • Chiar multumesc mult pentru interes! Inteleg nelamurirea, nici eu nu mai inteleg uneori ce am vrut sa spun si e mai mult pentru „cunoscatori” postarea asta 🙂 Un lucru e clar – titlul asta este o ironie si chiar cred ca e bine sa ai asteptari si sa traiesti cu adevarat (adica si cu sufletul). Frumoasa povestea cu talc (este exact ce spunem si noi doi acum).

  3. ecou

    Da, eu raman la „Cine nu-și dorește nimic este invincibil. Practic, cine e mort nu mai poate muri încă odată.” Are careva vreo reteta pentru asta? Ca taaare as avea nevoie acum de o stare de autosuficienta!

    • Eu nu pot decât să îți spun ce am făcut eu – caută să îți placă timpul cu tine, găsește ceva ce îți place și poți controla doar tu. Nu îți place din prima mai încearcă, nici din a doua, mai caută. Apoi, în mod „ciudat”, apar oamenii care trebuie și ai voie, chiar dacă cu teamă, să dorești. Da, poate dura muuult timp. Me here 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s