Aproape, dar niciodată acolo

Standard

Family lying on grasOare toată lumea se simte așa din când în când? Oare unii scapă de asta? Oare sunt unii blestemați să nu se simtă eliberați niciodată? Parcă uneori e mult prea familiar sentimentul. Prea mult! Știi, atunci când îți trebuie ceva bun! Ceva să poți atinge măcar un pic și să crezi că rămâne sub atingerea ta. Să ajungi să crezi că ține. Să țină. Să nu te mai întrebi. Să te relaxezi. Atunci când îți trebuie ceva bun! Măcar odată. Măcar un pic.

Muncești de mori, muncești pe brânci, te implici și te agiți, nu pentru că trebuie, ci pentru că îți place, pentru că e ceea ce ești tu, pentru ca e acel lucru în care te încrezi profesional, e mai mult decât un loc de muncă și mai mult decât ceva din care îți plătești ratele. Pui pasiune, citești, înveți mereu, ai învățat și înainte, e acel lucru pentru care ai învățat aproape de când te știi. Și trec ani, și îți aștepți șansa, și uneori ți-o ceri, și alteori te gândești că nu ești încă gata, dar speri să se încreadă alții în tine și să ți-o ofere. Și…vine un moment, pare momentul perfect, cel pe care l-ai așteptat, crezi că asta este, de acum totul are să se schimbe. Te duci mîndru să îți primești recunoștința și recunoașterea. Și pleci mai încovoiat și mai frustrat decât te-ai simțit vreodată. Îți iese respingerea prin pori. Încerci să îți explici ce ai greșit. Nu mai este cazul. Ți-au explicat-o alții. Fugitiv. Corect. Incontestabil. Este mereu cineva mai bun.

Dăruiești, îngrijești, asculți, mângâi, cu drag și cu dăruire, fără să te gândești dacă vei primi la fel când vei avea nevoie. Ești genul de prieten care se aruncă din pat în miez de noapte și îți dă ultima lui bucată de pâine, nu ca să povestească despre asta, nu ca să ajungă în Rai, ci doar pentru că-i pasă. Și apoi, când plângi mai tare și mai tare, te lovești de fericirea prea ocupată a celui căruia i-ai dat zilele tale mai bune și nu mai poți avea dreptul să-i ceri să renunțe măcar pentru un moment la binele pe care tocmai tu l-ai ajutat să îl obțină. Faci o rotație completă în lumea ta de dragi și nu găsești pe nimeni care să merite să îi zgândărești bucuria. Și-ți plângi amarul nopții singur și speri la o zi de mâine mai bună și la un tine mai puternic, fără ajutor, fără altă îndrumare. Pentru oamenii fericiți este mereu cineva mai bun cu care să își petreacă timpul decât un trist fără perspectivă și fără dorințe egoiste.

Iubești, te dăruiești cu totul, lași deoparte orice joc și orice șicană și te mărturisești incapabil să-ți duci existența fără împărtășirea dragostei tale. Te așterni la picioarele doritului și speri în bunătatea celui care nu poate să te rănească vreodată. Îți lași viața cunoscută în urmă și te înhami la slujirea celui pe care ai avut noroc să îl cunoști. Îi accepți nedreptațile, îți acceptă umilința. Te ia în brațe și în casă și îți promite să încerce să te slujească la fel. Eșuează. Disperi. Erai atât de aproape. Era EL. Și acum pleacă. Îți urlă că nu mai poate și că pleacă. Că ești prea mult. Că îi dai prea mult. Că îi ceri prea mult. Cineva care nu pune pe EL presiunea perfecțiunii este mai bun.

Vina? Te miri? Nu poți să crezi? Este a ta. Te vinzi prea ieftin. Nu este despre joc. Este despre apreciere. A ta. Pentru tine. Nu o ai. Nu încă. Nu la nivelul la care trebuie să fie.

Nu îți place? Nici nu mă așteptam.

Dar cred că dacă ești aproape, dar niciodată acolo, sigur faci TU ceva greșit.

Data viitoate o să vorbim despre așteptări.

Citește și: Cine nu își dorește nimic este invincibil

Reclame

4 gânduri despre &8222;Aproape, dar niciodată acolo&8221;

  1. candrei10

    Intotdeana cand te vei asterne la picioare cuiva, vei fi calcata in picioare.
    Ramai verticala si daruieste-ti dragostea celui care crezi ca o merita si va fi mult mai apreciata.
    Marea majoritate a oamenilor se obisnuiesc foarte repede cu ceea ce au deja si doar dorinta ca pot avea altceva sau mai mult ii conduce in viata.

      • candrei10

        Oamenii nu se opresc niciodata, asta este puterea si slabiciunea lor.
        Insa, o mica parte inceteaza sa mai caute acumularea de bunuri, persoane, experiente si incep sa caute inauntrul lor calea spre implinire.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s