Bună dimineața! Știi?

Standard

Bună dimineața! Știi?

Bă, sincer, nu știam, dar mă bucur că ai decis să îmi împărtășeti cum e a ta, că de dimineața mea eram cam indecisă. Dar acum știu sigur că a mea e proastă pentru că am început-o cu replicile tale inutile. Și, nu, nu e vorba de “bună dimineața“, nu consider  politețea desuetă.

Ce o să mă frământe toată ziua este întrebarea legată de cât de limitată consideri că sunt, din moment ce simți nevoia să îți confirmi la fiecare replică dacă eu înțeleg lucrurile pe care mi le spui. Sau încerci, oare, să îți demonstrezi inteligența superioară, așteptând să îți spun cum eu nici nu știu și, cu atât mai puțin, nu înțeleg!? Sau ce urmărești!? Că eu mor de nervi când îmi râcâie cineva urechile cu expresii și cuvinte goale, puse acolo doar ca să pară și emitentul capabil să se exprime. Și mă enervez și mai tare când, din cauza asta, îmi irosesc timpul, când ce putea să îmi spună în două propoziții o face în șapte, iar asta numai de dragul de a se auzi pe sine.

Cu siguranță că nu a înțeles că specia din care face parte nu se deosebește de animale prin simpla capacitate de a rosti cuvinte (goale), repetându-le fără rost, ci tocmai prin posibilitatea de a exprima idei cu sens, de a își face cunoscute prin vorbire opiniile, dorințele, cerințele , cunoștințele.

Așa că am ajuns să mă întreb tot mai des (asta și pentru că îi aud tot mai des) – ce îi face pe unii oameni să repete imbecili expresii cum ar fi: în primul rând sau unu la mână (oribilă expresie oricum) când un în al doilea rând sau doi la mână nu există. Sau de ce îmi spui știi cum se spune și nu îmi mai spui apoi și cum se spune!? Păi, de ce? Că eu sunt extrem de  curioasă din fire și prea puțin instruită ca să știu toate vorbele din lume, iar “știi cum se spune, trebuie să rezolvăm problema” nu prea se pune a vorbă de duh. De ce acest “colac de salvare” și nu curajul de a exprima clar opinia pe care o ai?

Înfricoșător este când în primul și în primul rînd se însoțește cu la urma urmei, când oricum nu te mai poți concentra la conținut, ci la ierarhia care se desfășoară prin cuvintele prea puțin iscusite ale vorbitorului. Greu de intuit ce este în creierii lui și pe ce poziție pune, de fapt, ceea ce urmează să îți spună.

Cred că am cam depășit cu toții faza cu deci. Stă, însă, în picioare gen, un alt fel de a îți exprima o părere sau de a expune o idee pe care o dorești (sau pe care o simți) mai puțin fermă decât ar fi normal să fie. Iar asta, evident, fără nicio logică: am mâncat, gen, și apoi am văzut un film. Care-i faza? Nu ești sigur că ați mâncat? V-ați prefăcut? Erați prea puțin încântați de eveniment? Ce e în neregulă cu tine de vorbești așa? Pot să te ajut cu ceva?

Tare mult mi-aș dori să aflu părerea unui specialist cu privire la ticurile verbale (nu vorbesc, încă, de clișee). Până atunci nu pot să fac decât să o exprim pe a mea: ticurile verbale sunt un semn de sărăcie. Ele trădează atât limitările de exprimare, cât și pe cele de logică și gândire. Nu ai cum să repeți, de parcă ești ăla mic torturat de părinți să spună poezia, expresii fără niciun sens, nicio noimă și nicio legătără cu subiectul decât dacă ești limitat, needucat (adică neinstruit, nu prost-crescut) sau complexat. Da, cred că și aici putem identifica o cauză. Poate fi și un soi de complex ceea ce îl face pe amicul papagal să repete toate aceste ne-vrute. Cred că așa încearcă sau crede el că poate să acopere neștiința, lipsa de informare sau de logică, teama de a fi considerat prost, lipsa de idei. Spui și expui platitudini sperând că, totuși, cei ce te ascultă sunt mai proști decât tine și nu își vor da seama că ai spus 10 cuvinte din care numai două erau la subiect, iar restul, de umplutură, nu numai că sunt nepotrivite, ci sfidează logica, bunul simț și sănătatea urechilor interlocutorilor tăi.

Și mai am o opinie: cititul unor cărți de calitate (nu te obosi să cauți mai departe de școală generală și liceu) și GÂNDITUL constant și propriu ajută.

Înțelegi, gen?

Părerea mea, știi?

Citește și:

Mama noastră de uituci!

Știam odată. Nu-i așa că știam?

Virgulesc, deci respir!

Reclame

7 gânduri despre &8222;Bună dimineața! Știi?&8221;

  1. rox

    parol de te mint, da, citesc de mi sar capacele, si citesc destul de „greu” , dar, cand ma apuca filoxera cu ticurile …….sa te fereasca, plus ca, folosesc si unu si doi la mana :)) si, cu toate astea nu sunt nici limitata in gandire, nici saraca in vocabular. 🙂

    deci? 😛

    ps: ca sa nu crezi ca ma laud cand zic de citit „greu” zic: Umberto, Fowles, Bulgakov ……

    • Dar recunosti, Rox, ca asta se intampla cand te apuca filoxera, o stare nu tocmai „cu toate tiglele pe casa” 🙂 Felicitari pentru lista de grei! Cat despre „unu la mana, trebuie sa descoperim de ce si, doi la mana, trebuie sa corectam”, cred ca e in regula sa spunem asta 😉

      • rox

        :)):)) eh, nu am zis ca as avea tiglele pe casa 😛

        ps: ma duc sa mi revizuiesc virgulele :)):))

  2. laur

    Problema ta este cu nervii. Ai grija! Nu uita sa mai respiri din cand in cand si foloseste cu incredere ceaiuri calmante.
    Multa sanatate!

  3. Iar tu imi pari o persoana pasionala, gata sa mai citeasca si sa mai comenteze postarile mele. Presimt ca vei mai vizita blogul. Multumesc! 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s