Hai, pe bune, unde ești?

Standard

Vânătoarea ne stârnește, știm cu toții, adică ne și sperie, ne și place; îți aduce satisfacție să muncești pentru un ceva dorit și după aia să îți înfigi călcâiul victorios în vânatul proaspăt, istovit, dar ușurat că a încetat cursa și poate să își întindă mușchii spre relaxare.

Câteodată vânatul e fad, leșinat, ce vezi, cam aia primești și știi de la început ce gust o să aibă. Îl mesteci mai încet sau mai repede – depinde cât l-ai alergat – și, de cele mai multe ori, te saturi cam dintr-un sfert. Mai iei o pauză, vezi dacă îți mai trebuie sau ești deja de-a dreptul sătul. Mai guști puțin, fie pentru că ești masochist, fie din naivitate, oricum căutând numai să descoperi un gust nou, mai bun, altfel. Eh, dar nu e nimic spectaculos; așadar cercetezi iar zările, îți alegi ținta, întinzi arcul, încarci pușca, încordezi bicepsul, fluturi din gene, o iei de la capăt cu vânatul așa cum știi tu mai bine și…știi ce urmează.

Dacă te mână foamea sau gustul fin, nici nu știi și nici nu-ți pasă; tot ce vrei este să reușești să îți potolești nevoia de ceva sau dorința de altceva. Contează să te liniștești un moment pentru că ai căpătat un ceva nou și cu el speranța. Poate e ăsta gustul de care nu mă voi plictisi niciodată, poate e atât de puternică senzația că îmi trebuie numai puțin în fiecare zi și o să îmi ajungă, o să mă țină, nu o să mai caut, o să mă opresc din alergat. Poate, dar mai așteaptă…

Câteodată vânatul este fabulos, te aleargă și te ostenește, apoi te lasă să îl guști numai puțin, ca să înțelegi bine ce poți să pierzi dacă renunți; te liniștești și îți permiți să adormi, istovit de alergătură, crezând c-a dat norocul peste tine cu o asemenea pradă și te trezești singur și mai înfometat ca niciodată, neînțelegând că greșeala supremă a fost să crezi că meriți gustul și, mai ales, că îl poți avea permanent, fără să mai faci efort, fără să îți faci sursa de plăcere invalidă și incapabilă să mai alerge. Vânatul tău fabulos a rupt-o din nou la fugă spre vânători mai abili, mai puțin impresionați de gustul și culorile lui, versați în ale nepăsării și care știu să îi ofere ei vântului tău senzația de vânător.

Dar, dacă trece suficient timp, vânatul fad și vanatul fabulos se amestecă cu toate celelalte victime, ale tale, ale lui, ale ei, se simt și unul și celălalt prea puțin gustate și plictisitoare, stafidite de lipsa de atenție și privesc cu ochii mari spre oricine, spre tine, spre el, spre ea, spre oricine le trece prin preajmă. Vor să îi dea oricui bucățică cu bucățică din tot ce au și nu le mai trebuie dacă tot nu nu au cu cine să împărtășească bucuria degustatului.

Și, da, rolurile se amestecă, nu suntem niciunul pe deplin echipat să jucăm un singur personaj. Suntem pe rând sau concomitent (norocoșilor!) vânat și vânător, învățăm cu toții și să ne împiedicăm delicat și să tragem vitejește la țintă, lăsăm în urmă câteodată vânat făcut bucăți-bucățele după bunul nostru plac, pentru ca altă dată să ne dăm peste cap înventând cu orice preț rețete ingenioase menite să ne îmbunătățească gustul și să ne țină vânătorii interesați și îndestulați. Dacă până acum nu ai fost decât unul dintre personaje, stai liniștit, o să ți se întâmple să îl joci și pe celălalt. Nu, nu e un blestem, e o datorie să înveți să dai și să primeși, să știi cum să prinzi pe cineva din care să te înfrupți așa cum dorești, dar și să îți hrănești victima cu gustul tău bun măcar din când în când ca să nu o pierzi înfometată și să nu o omori mai devreme decât îi era timpul.

fantasy archer girlOk…ok…acum…eu mă prezint cu suficientă energie să mai alerg vânat și cu suficientă cărniță negustată să mai bucur papilele fine ale unui vânător. Da, domnule, am! Am într-o mână arcul cu care trag la mare și mică distanță și în cealaltă un mușchi delicios din care să te hrănești câte puțin în fiecare zi. Sunt pregătită. Vreau savoare fără condimente nepotrivite și arme numai pentru apărare. Și, cum am decis că speranța găsirii gustului totdeauna neplictisitor și a împărtășirii bucuriei degustatului zilnic este ceea ce ne face să mergem mai departe, eu cred că și tu ești echipat la fel.

Deci, hai, pe bune, unde ești?

Play this! Rămâi optimist! 😉

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s