Doua dimineti

Standard
 IMG_20130105_140517

Doua dimineti m-au transformat pentru totdeauna fara sa pot intelege vreodata care le-a fost rostul sa fie asa.

Dimineata in care am aflat de moartea bunicii mele dupa ce, cu o seara inainte, am tinut-o in brate spunandu-i ca poate sa se duca, ca de acum suntem cu totii mari si stim cum sa avem grija de noi. In acelasi timp durere si impacare…

Dimineata in care am aflat de moartea bunicului meu dupa ce am promis ca voi veni, dar am uitat sa o fac de grija vietii mele mult prea importante in alta parte decat acolo. In acelasi timp durere si regret…

Tot ce poti sa faci in viata este sa alegi si, daca stai sa te gandesti, sa speri ca ai ales bine.

Ma dor ochii speriati ai bunicului mei bolnav si mersul lui ingreunat de viata lunga si povara dorului de noi. Si lacrimile bunicii mele izvorate din singuratate si soarta de mama a tuturor celor pe care i-a iubit vreodata. Imi lipseste siguranta dragostei lor si caldura mainilor batrane, datatoare de bun si de bine si de incredibila inocenta sub grija lor nemarginita.

Cred intr-un loc mai bun numai pentru ca bunicii mei, dragii mei bunici, trebuie sa fie acolo. Adun egoism nerusinat si hranesc cu disperare speranta existentei lor in alta lume si a iertarii mele. Stiu ca nimic din ce am facut nu poate sa ciunteasca iubirea lor, dar ma apasa nimicul lucrurilor pe care am ales sa le fac mai inainte de a fi cu ei si prea-tarziul desteptarii. Regret oricand imi dau voie sa ma intorc in amintirea zilelor in care au fost pe lume ca le-am dat atat de putin. Le caut sufletul in micile lucruri pe care le mai am ramase de la ei, lucruri marunte, dragi lor, in care ii oblig sa isi fi pus toata puterea de mantuire si alinare a sufletului meu incovoiat de durere si stors de lacrimi.

Sunt spiritul batran al bunicilor mei, optimist si iertator al nedreptatilor spiritului tanar si nestiutor al copiilor lor. Sunt mandria batranilor mei bunici pentru orice reusita a tinerilor lor copii. Sunt bucuria bunicilor mei pentru fiecare clipa petrecuta impreuna si intelegerea lor pentru nesfarsite despartiri. Sunt doar umbra lor pe pamant, nadajduind sa ma ridic si sa iau fiinta asa cum au vazut prin ochi prea buni ca sunt eu om.

Tot ce poti sa faci in viata este sa alegi si sa speri ca ai ales bine.

Da-mi, Doamne, putere si intelepciune ca pe parintii mei sa ii iubesc mai bine.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s